21
Iun
08

Necronomicon Part 1

O sa incepem sa vorbim despre ceva foarte controversat. Intai m-am gandit sa va vorbesc despre Prioria de Sion – Codul lui DaVinci sigur va spune ceva despre acest nume -, dar apoi m-am gandit ca deja multa lume stie despre acest subiect, ca nu ma voi abtine sa nu fac 15 articole despre Priorie…asa ca m-am orientat spre alt subiect, la fel de controversat in unele cercuri. Este vorba despre Necronomicon, o carte la care face referire autorul de horror gotic H.P.Lovecraft – si care intamplator este unul dintre autorii mei preferati :) – de foarte multe ori in povestile sale. Nu se stie exact cum sta treaba cu existenta acestei carti, am citit diverse variante ale sale, unele despre care stiam ca sunt inventii, altele despre care nu stiam nimic exact…In fine, eu va prezint datele, voi trageti concluzia…Si, daca va intereseaza si o gasiti, puteti chiar citi o varianta a acestei carti. Este foarte interesanta, chiar daca o veti vedea ca pe pura fictiune.

Gata vorbaria, incepem discursul:

Ce este Necronomicon?

Necronomicon al lui Alhazred (titlul este tradus literal ca si “Cartea numelor moarte”) nu este, asa cum se crede, un manual sau o colectie de vraji. Este conceput ca o relatare a unor fapte istorice, deci este o carte “a lucrurilor moarte si disparute”. Necronomicon mai poate insemna si “cartea obiceiurilor mortilor”, dar chiar si aceasta explicatie corespunde continutului cartii ca relatare istorica, nu ca opera necromanta.

Autorul acestei carti a impartit cu doamna Blavatsky o tendinta obsesiva de a pune laolalta fapte, zvonuri, speculatii si aberatii, rezultand intr-un compendiu vast, aproape de necitit care seamana foarte mult cu “Doctrina secreta” a lui Blavatsky.

In trecut, aceasta carte a fost numita “Al Azif”, dar si “Cartea arabului”. “Azif” este un cuvant pe care arabii il folosesc ca sa se refere la insecte nocturne, dar este de asemnea o referire la urletul demonilor (Djini). Necronomicon are sapte volume si are peste 900 de pagini in editia latina.

Unde si cand se spune ca a fost scrisa Necronomicon?

Se spune ca Necromicon a fost scria in Damasc in 730 d.Hr. de Abdul Alhazred.

Cine era Abdul Alhazred?

Nu se stiu prea multe despre el, iar majoritatea informatiilor sunt obtinute din insasi Necromicon. A fost nascut in Sanaa in Yemen. Stim ca a calatorit foarte mult, de la Alexandria pana la Punjab, si ca era foarte educat. A petrecut multi ani singur in salbaticia nelocuita din sudul Arabiei. Avea un dar pentru limbi si se lauda de multe ori cu abilitatea sa de a citi si traduce manuscrise care rezistau traducerii in fata carturarilor mai simpli. Metodele sale de cercetare insa semanau mai mult cu cele ale lui Nostradamus decat cu cele ale lui Herodot.

Asa cum Nostradamus folosea magie ceremoniala ca sa afle viitorul, Alhazred folosea tehnici asemanatoare (esenta compusa din olibanum, storax, dictamnus, opiu si hasis) pentru a vedea clar trecutul. Aceasta, combinata cu lipsa dovezilor clare din Necronomicon a facut ca istoricii sa conteste autenticitatea cartii.

Oamenii se refera de obicei la el folosind apelativele “arabul nebun” sau “poetul nebun”. Desi este clar ca era un excentric dupa standarde moderne, nu exista dovezi pentru a sustine ideea de nebunie (altele decat imposibilitatea lui cronica de a pastra un fir de gandire pentru mai mult de cateva paragrafe inainte sa sara la alta idee). Este interesant ca “majnun” – nebunie – are un inteles mai vechi de “posedat de djinn”. Semnificatia acestei observatii o vom discuta mai jos. Alhazred este comparat cu personaje ca filozoful neoplatonist grec Proclus (410-485 d.Hr.). Proclus se pricepea foarte bine la astronomie, matematica, filozofie si metafizica, dar era de asemenea destul de versat si in tehnici magice pentru a o invoca pe Hekate. Proclus era de asemenea initiat in religiile mistice egipteana si caldeeana. Nu este o coincidenta ca Alhazred cunostea foarte bine operele lui Proclus.

Istoria cartii

Manuscrisul original se crede ca nu mai exista. Autorul Idries Shah a initiat o cautare in librariile Deobund din India, Al-Azhar din Egipt si in libraria orasului sfant Mecca, fara succes. O traducere latina a fost facuta in 1487 – nu in secolul XVII, cum sugereaza Lovecraft – de un preot dominican, Olaus Wormius. Wormius, neamt la origine, era secretarul primului Mare Inchizitor al Inchizitiei Spaniole, Tomas de Torquemada si este foarte probabil ca manuscrisul original sa fi intrat in posesia lui in timpul persecutiei moriscos spanioli, care fusesera convertiti la catolicism sub amenintare si nu aratasera nivelul optim de entuziasm pentru doctrinele bisericii.

Era sinucidere curata ca Wormius sa traduca si sa publice Necronomicon in acele vremuri. Cartea probabil ca a exercitat o fascinatie obsesiva asupra omului, pentru ca in final a fost acuzat de erezie si a fost ars dupa ce a trimis o copie a cartii lui Johan Tritheim, abate de Spanheim – mai bine cunoscut ca Trithemius. Scrisoarea insotitoare continea o interpretare detaliata si blasfemiatoare a anumitor pasaje din Cartea Genezei. Toate copiile traducerii lui Wormius au fost confiscate si arse impreuna cu el, desi exista suspiciunea inevitabila ca macar o copie a reusit sa ramana in Libraria Vaticana.

Aproape 100 de ani mai tarziu, in 1586, o copie a traducerii in latina a lui Wormius a aparut in Praga. Doctorul John Dee, un faimos magician englez, si asistentul sau, Edward Kelly, erau la curtea imparatului Rudolf II pentru a discuta planuri ca sa obtina aurul alchimic si Kelly a adus o copie din asa-numitul “Rabin negru”, alchimistul cabalist Jacob Eliezer, care fugise in Praga din Italia dupa ce fusese acuzat de necromantie. La acel timp Praga devenise un magnet pentru magicieni, alchimisti si sarlatani de toate tipurile sub patronajul lui Rudolf si este greu de imaginat un loc mai potrivit in Europa in care sa fi aparut aceasta copie.

Necronomiconul se pare ca a avut o mare influenta asupra lui Kelly, pentru ca natura scrierilor sale s-a schimbat si a produs un discurs care a ingrozit casa lui Dee – adica parea posedat:) . Crowley a interpretat aceasta ca prima incercare a unei entitati non-umane sa comunice “Cartea legilor” telemica. Kelly l-a parasit pe Dee la putin timp dupa aceea. Dee a tradus Necronomicon in engleza, dar contrar spuselor lui Lovecraft, aceasta traducere nu a fost niciodata publicata – manuscrisul a intrat in colectia marelui Elias Ashmole, si apoi in colectia librariei Bodleian din Oxford.

Parti din Necronomicon au fost traduse in ebraica – probabil in 1664 – si au circulat sub forma de  manuscris, insotite de un comentariu detaliat al lui Nathan Gaza, purtator de cuvant mistic al pseudo-mesiei Sabbatai Tzevi. Aceasta versiune se numea “Sepher ha-Sha’are-Daath” – Cartea portilor cunoasterii. Povestea care inconjoara aceasta versiune este atat de neobisnuita incat vom vorbi mai jos despre ea in detaliu.

Va urma pe acelasi subiect

Urmatoarele articole din aceasta serie le gasiti aici.


4 Răspunsuri to “Necronomicon Part 1”


  1. 1 zerguuu
    19 august 2008 la 11:47 am

    Sal..doresc sa stiu de unde pot macar citii cartea daca nu sa o si cumpar…ms anticipat!trimite-mi is mie un mail la zerguuu@yahoo.com sau poti baga id-ul…

  2. 19 august 2008 la 5:03 pm

    Cartea nu a fost gasita (poate nu exista), dar exista diferite variante scrise de diversi autori.

    Uite aici cateva carti pe subiect:
    http://www.chapters.indigo.ca/books/search?keywords=necronomicon&pageSize=10

  3. 8 septembrie 2008 la 4:59 pm

    un cuvant nu imi place: “versat”
    De asemenea de cate ori nu a fost gasita cartea e foarte posibil sa fi suferit zeci de schimbari.
    Oricum la vremea aceea oricine putea scrie o carte sau sa faca un manuscris si sa spuna ca la gasit nu stiu unde. Poate era chiar un impostor cu interese financiare.
    Nu cred ca a fost lasat nerecompensat.

  4. 11 septembrie 2008 la 7:05 pm

    Da, putea sa scrie. Problema este ca manuscrisul exista doar in ipoteza, deci nimeni nu era compensat financiar pe moment pentru ca dadea nastere unui mister care sa dainuie cateva sute de ani. Impostorii isi doreau plata pe loc.

    Sa fie un mit fabricat, se poate, dar scopul sau nu au fost foloasele banesti.


Lasă un Răspuns




Add to Technorati Favorites

RSS Pauza de cafea

Ganduri trecute

Ne-am mai plimbat pe