Linkuri, prostioare, lipsa de ocupatie

Si iata ca a venit timpul sa va dau cateva linkuri interesante…Articolele de cultura generala vin mai pe seara la mine, adica noaptea la voi…

-> Un test de iq foarte scurt – 60 secunde -, dar destul de greu la IQ League.

-> Cele 25 cele mai proaste produse it ale timpurilor, un articol de PC World.

-> Un articol despre proportia divina in web design – super interesant! – aici.

-> Un forum – mai degraba topic – foarte folositor celor care cauta melodii des. Daca ati auzit o melodie si vreti sa stiti cine o canta, aici e locul sa intrebati.

-> Efectele comunicarii strict supravegheate in Germania aici.

~…~

Ieri…nu am fost prea activa. Am fost ingrijorata si pur si simplu nu am avut chef si inspiratie sa scriu. E ciudat cum un mic eveniment din viata ta afecteaza atatea lucruri.

Problema mea ieri era ca eu credeam ca o sa imi moara hamsterul. Va mai aduceti aminte ca v-am povestit despre hamsterii mei? Desi multi spun ca sunt prea emotiva pentru un sobolan, am un punct sensibil pentru animale bolnave. De fapt, am un punct sensibil pentru tot ce e bolnav in general. De cand ma stiu, am incercat sa ajut cat mai bine oamenii si animalutele bolnave. Cand isi rupea piciorul un coleg, eu mergeam cu el la spital, cand gaseam cu gasca din fata blocului o vrabiuta ranita, eu eram cea care o lua acasa sa am grija de ea.

Unde vreau sa ajung? Pai…inclin spre ideea de a imi schimba profilul la facultate. De la Computer Science la Medicina…

Pai si de ce va spun voua? Pai pentru ca asa fac oamenii cand au hotarari grele de luat. Le impartasesc si altora, poate mai afla cate un sfat pretios.

Mai jos va las cateva poze cu hamsterii mei – cand erau amandoua in viata, acum am numai una, care s-a facut hamster-vacuta, asa de tare s-a ingrasat. Le chema Smarty si Flufa. Flufa era somnoroasa, lenesa si mult mai blanda, Smarty era cea desteapta si care te cam pisca daca faceai ceva ce nu ii convenea. Acum am ramas doar cu Smarty, care s-a imblanzit brusc dupa vizita la doctor si dupa ce i-a fost rau si am ingrijit-o 2 saptamani incontinuu.

“Nemtii nu plang”

Asta mi-a spus-o cineva acum cateva zile cand discutam despre faptul ca vocalul de la Rammstein a plans in public in timp ce canta “Ohne dich“. M-am mirat ca aceasta replica i-a venit pe buze taste persoanei respective atat de rapid. Ca un raspuns psihologic involuntar.

“Pai cum adica nu plang?” am intrebat-o eu.

De fapt nemtii plang, dar nu plang pentru ce ne sensibilizeaza pe noi. Pe noi ne sensibilizeaza sfarsitul telenovelei “Inima de tiganca”, “Nora pentru mama”, catelul amarat de la coltul blocului, si in general orice nedreptate ni se face noua de catre functionara de la ghiseu.

Pai pe ei ii ating alte lucruri. Am trait un an intr-un oras cu o mare mostenire lasata de nemti – Sibiul – si cred ca am extras cateva idei cat de cat corecte despre acest popor pe care cei care nu au luat contact cu ei il vad atat de rece, calculat, intangibil. Si plus ca am mai si citit cate ceva. Eu am constatat ca nemtii plang pentru familia lor. Si pentru tara lor. Si pentru reputatia lor. Nu pentru Big Brother, nota proasta de la mate, gagiul furat de colega de banca sau faptul ca a cumparat altcineva cureaua aia “misto” de la Plaza Mall.

Mie mi se pare ca familiile de nemti sunt cumva aparent nu atat de “calde” ca familiile de romani, dar in esenta mult mai unite. Adica daca unuia dintre ei i se intampla ceva, sunt mult mai saritori la greu, chiar daca atunci cand totul e bine nu par atat de iubitori. Mai mult, nemtii au o mandrie patriotica uimitoare. Imi place mult faptul ca nu s-au lasat americanizati aproape deloc, ca pe youtube isi scriu comentariile in germana, ca isi pastreaza identitatea nationala foarte bine. Si imi mai place diplomatia lor destul de obiectiva, dorinta de munca, obligatia de a face lucrurile cum trebuie, supravietuirea lor intr-o tara care nu are aproape nici un fel de resurse. Calitatea germana o cunoastem toti, nu?

Concluzia este ca nemtii au reusit cumva sa isi creeze imaginea asta de “oameni cu sange rece”, cel putin in ochii romanilor (si ai canadienilor, as putea adauga). Dar cred ca totul se datoreaza faptului ca au valori morale mai “inalte” decat majoritatea popoarelor…

Link-uri, prostioare, lipsa de ocupatie

Am gasit de curand un site care nu pare sa aiba alta utilitate decat aceea ca scrii ce iti trece prin cap la momentul respectiv intr-o casuta de dialog. Site-ul este romanesc. Ma intreb cat dureaza pana trebuie sa se lupte cu spamul.

Link: Ce gandesti tu.

Un joc mic, dar fermector. GrowCube. Trebuie sa pui diferite obiecte de pe laturi pe cub, iar cubul va dezvolta un mini-ecosistem in functie de ordinea in care selectezi obiectele.

Un site care mi-a rapit pentru multi ani noptile, Home Of The Underdogs. Contine multe jocuri vechi, dar si jocuri mai noi freeware. E fascinant sa vezi cat suflet se punea in jocuri o data. In lipsa graficii avansate, developerii puneau accentul in general pe poveste, pe dezvoltarea personajului si pe originalitate. Profitati de el cat timp mai exista.

Sa fim in trend

Toata lumea are blog. E cool nu?

Contempland diverse forumuri si bloguri am decis ca nu trebuie sa ai ceva uimitor de interesant de spus ca sa scrii pe un blog. E doar o particica din tine, interesanta pentru tine si eventual si pentru altii. Dar in primul rand pentru tine.

Acest blog va contine franturi din experienta mea din fiecare zi, dar si din experienta celor care mi se vor alatura. Va contine imagini, caricaturi, filme, orice imi si ne va trece prin cap la un moment dat.

Enjoy.