Instalatorii stiu de frica patronajului

Va spuneam aici ca “instalatorii nu se dezic niciodata” si ca ma rog de cei de la administratie de ceva timp sa imi rezolve bateria de la cada din baie. Alaltaieri IAR am sunat la administratie si le-am pus in vedere ca nu isi respecta obligatiile contractuale. “Tanti” de la administratie m-a intrebat cum arata individul care a mai venit sa se intereseze, a promis ca il suna si il intreaba de viata si ca sa ma astept sa vina chiar in aceeasi zi.

Da, ati ghicit, nu a venit. Dar a venit ieri. Cu un coleg. Umil, cerandu-si scuze ca ma deranjeaza si repetand de 15 ori cat de rau ii pare pentru neintelegere si pentru deranjul pe care mi-l cauzeaza. S-a foit de cinci ori pe usa, dar intr-o ora treaba era gata. Bateria nu mai curgea, nu mai era caldura excesiva in baie, nu mai trebuia sa astept instalatorul. Era chiar atat de greu sa faca toate astea de prima data? Poate nu inteleg eu “caile instalatorilor”.

Concluzia este ca si aici lumea stie de frica sefului, iar sefu’, spre deosebire de Romania, stie de frica nerespectarii obligatiilor. Cand a fost ultima data cand i-ati spus cuiva ca nu indeplineste conditiile din contract si nu v-a ras in nas?

Instalatorii nu se dezic ~niciodata~

Am probleme cu bateria de la cada din baie. Nu stiu cum s-a stricat sau ce s-a slabit, dar curge incontinuu apa fierbinte. Atat de fierbinte incat daca pui un puf de ala cu care te speli pe corp sub apa se topeste. Si asa ca am sunat la administratie sa ii rog sa vina cineva. M-au instiintat ca va veni cineva cat de curand. A trecut o luna intre timp. Am sunat din nou, iar au spus ca va veni cineva. Si ca va veni chiar in ziua respectiva.

In fine, a venit la vreo trei zile un pseudo-mexican cu o palarie de cowboy pe cap, gras si transpirat sa vada care e problema. A venit cu mana in fund, adica fara vreo cutie de scule crezand ca eu – care trebuia sa fiu probabil la fel de “naiva” ca toata femeile – nu am strans bine robinetele. Dupa ce s-a chinuit sa le stranga, a conchis singurel ca e ceva mai grav. Si mi-a spus ca revine cu trusa de scule. Ce e drept, a revenit. Dar nu a facut nimic o ora. Nu am auzit vreun zdranganit sau ceva. Cred ca mi-a numarat cate tampoane nefolosite aveam in cutia de Always de sub chiuveta . Eu nu am stat pe capul omului sa vad ce face. In final a spus ca trebuie sa opreasca apa in toata cladirea, ca trebuie sa dea instiintare cu 24 de ore inainte la toti locatarii si ca revine in doua zile.

Si au trecut doua saptamani. Enervata, pentru ca e o caldura infernala in apartament si miroase aiurea rau, a apa clocotita, sun din nou vineri. Alaltaieri iar vine domnu’ instalator cu inca un coleg si ma intreaba candid: “Dar nu vi s-a rezolvat problema? Trebuia sa vina un coleg.”. I-am spus ca nu. Si el a inceput sa se explica ca sa vezi don’le ca trebuia sa vina colegul si el nu a stiut, ca domnu’ colegu’ a spus ca s-a rezolvat, a intocmit si raport. Si eu totusi ma gandesc: Si unde e problema mea? Putin imi pasa mie de domnu’ colegu’. Chiria pe care o dau e pentru altceva, nu pentru scuze. Pseudo-mexicanul a spus ca revine in cateva minute. Nu a mai venit. Au trecut doua zile. Ma gandesc sa le cer despagubiri. Sa nu mai platesc chiria o luna.

Ei au impresia ca daca au un bloc plin de emigranti astia nu isi stiu drepturile? Am de gand sa le demonstrez ca isi stiu drepturile si nenorocitii de emigranti.

Sunt nervoasa.

Indiggo – Marea realizare a Romaniei

SI iata ca inca o data, din nou si pentru a mia oara ne facem de ras international si nu ne dezicem de imaginea noastra, atat de buna. Si apoi ne suparam ca apar comentarii de genul si ca domnule, nu ne iubeste, nu ne respecta si nu ne ridica la rangul cuvenit – cel care credem ca ni se cuvine cel putin – lumea asta rea si haina. Suntem foarte persecutati noi, romanii.

In legatura cu ultimul post, va spuneam ca acum toate fufele sunt mari actrite, mari dansatoare, ce sa mai comentam, pur si simplu mari si deosebite! Mai jos aveti inregistrarea de la “America’s Got Talent”, in care au participat fetele de la Indiggo, o mandrie pentru tara noastra, la fel cum sunt si cele de la Cheeky Girls. Dar parca si mai de prost gust. Va las pe voi sa judecati, ca eu sunt poate prea stricta:

Si acum ma intreb…tupeul nemasurat si nesimtirea crasa sunt tot ce iti trebuie ca sa te afirmi in lumea actuala? Ca ma las si eu de invatat, citit, uit regulile de bun simt si cei 7 ani de acasa si poate ajung star.

Nu emigra in Canada!

Asa suna titlul unei pagini web peste care am dat azi, din întâmplare. Trecând peste aspectul grafic stângaci și naiv, care arata ca autorul nu are nici o tangenta cu crearea de pagini web, am destul de mult de comentat despre tendențiozitatea acestei pagini.

Sa incepem: pagina se vrea un avertisment pentru potentialii imigranti romani, care sa ii determine sa ramana in Romania. Are forma unui tabel in care vedem fotografii demoralizante, care (daca le clickaim), ne duc la pagini in care autorul ne povesteste cat de murdar, insalubru, periculos si injositor este sa traiesti in Montreal.

Vedem poze cu masini ruginite, cu drumuri cu gropi, case construite din carton, metrouri murdare, intruniri electorale si pe autor muncind ca gunoier. Scriind intr-un stil ce se vrea ironic, dumnealui ne transmite pretioase cunostinte adunate prin propria-i experienta:

“ajutorul social este pina la urma o forma de finantare a proprietarilor de imobile. Intre 60 si 90% din banii primiti de la stat ii returnezi prin chirie”.

Daaaaa? Sa ridice mana cine a mai auzit de o tara in care ajutorul de somaj este mai mare decat chiria cu pana la 1.5 ori (asta daca dai pe chirie 60% din ajutor). Cum vi s-ar parea un ajutor de somaj de 375 de euro? Am luat ca referinta o chirie de Sibiu, la Bucuresti e si mai mult, cred.

Mai mult decat atat, provincia Quebec este singurul loc de pe Pământ unde un om (sau familie) poate trai o viata intreaga numai din ajutor social. Acest lucru este posibil deoarece Quebec e singura provincie canadiana care primeste de la bugetul federal mai mult decat contribuie – fapt care intretine antipatia vorbitorilor de limba engleza la adresa francofonilor.

Am auzit la radio, in perioada in care se discuta noul buget, ca guvernul Quebec-ului a initiat un proiect (de propaganda in mass-media) care sa ii determine pe locuitorii care stau “pe social” sa isi caute de munca. Adica ii roaga frumos sa mearga la munca, sa nu mai cerseasca de la guvern. Din ce am auzit (tot la radio, caci ascult Radio Canada in limba franceza pe drum spre servici), cei mai multi someri sunt magrebienii. Acestia sunt imigrantii din Africa de Nord, care vorbesc franceza, dar vin de la un nivel de trai extrem de redus. Cand ajung in Montreal, ei realizeaza ca saracia din Canada (ajutorul social iti permite sa traiesti, dar fara prea mult lux) este mult mai mult decat nivelul mediu de trai de la ei. Cine ar simti nevoia sa munceasca, cand poate sta acasa in conditii mai bune decat avea in tara lui, unde mai si muncea?

“Multa lume mi-a zis, sa nu mai fac poze sa-mi iau un job de supravietuire. Altii, probabil mai umblati prin lume, m-au sfatuit ca este prostie sa te incurci cu asa ceva atita vreme cit poti trai si fara.”

Nou-venit intr-o tara straina, omul fotografia norii si nu era sigur daca are sau nu nevoie de servici. Atitudinea spune totul, cred eu.

In pagina despre masini ne arata poze cu masini ruginite, uitand ca in celelalte fotografii ne arata masini cum nu multi dintre noi sperau sa aiba in Romania.

In incheiere o sa imi spun parerea: mie imi suna a vacarul suparat pe sat. Satul asta strain (Montreal) nu ii da casa, nu ii da job de 80 000$CAD/an pentru 2 ore pe zi, 3 zile pe saptamana, are case din carton, are drumuri proaste (nu ca omul nostru ar avea masina sa mearga pe ele). Nu spune nimic despre curatenia din downtown, nici despre nivelul de trai al celor care au un job nomal. Probabil nu stie cum e… Imi amintesc interviul pentru imigrare: functionarul quebecos mi-a spus sa nu sper sa imi gasesc de munca in domeniu mai devreme de 3 (trei) ani. Eu as numi asta comportament responsabil si, astfel prevenit, nu vad cum m-as fi putut supara ca nu am servici de birou si nu ma imbrac in costum pentru a merge la munca…

A ales imaginile cele mai compromitatoare sperand sa se razbune pe orasul care nu i-a aratat respectul cuvenit unui imigrant din Romania. Eu am condus prin Montreal mai bine de 4 ore, de la periferie spre centru si inapoi. Nu am vazut mizerie, nici homeless, nici darapanaturile pe care le-a cautat domnul nostru. De fapt, in afara de crapaturile din asfalt, nu am regasit nimic din ce am vazut in pozele lui; mai ca as crede ca eu am fost in alt Montreal.

Pe scurt, mostra de comportament balcanic: eu nu am fost destul de bun pentru voi, hai sa va fac de ras! Pacat ca astfel de oameni isi spun romani si ne construiesc o imagine de cersetori si capsunari.