EOS – I feel high

Un super videoclip, alcatuit doar din poze, o super melodie – desi house -, parca nu imi vine a crede ca sunt romani. Super super. Imi place mult, desi nu este genul meu. Enjoy!

Pro-Canada sau anti-Canada?

Desi in multe aspecte sunt un om al extremelor, in ceea ce priveste societatea, relatiile sociale si in general realitatea concreta, superficiala, sunt un om destul de comod, imi place sa am o pozitie neutra, prefer sa observ si sa nu adopt o atitudine definitiva.

In ultimul timp, am fost confruntata cu doua – sau chiar trei – extreme. Doua dintre extreme se refera la atitudinea fata de Canada, cealalta la atitudinea fata de emigranti.

Deci sa va povestesc:

Acum ceva timp, am dat peste un site care prezenta Canada intr-o lumina foarte proasta. Situl il gasiti aici. Cred ca mai demult a vorbit si ketherius de el. Tipul ne prezinta Montrealul cu partile sale proaste. Pe de alta parte, nu precizeaza ca Montrealul este foarte europenizat – ca sa nu spun est-europenizat – si ca in cartierele de emigranti a devenit dupa chipul si asemanarea locuitorilor. Si nici nu ne spune ca daca aduni toate partile urate ale Montrealului la un loc o sa fie cam cate parti frumoase are Bucurestiul. Si stiti cum arata preamarita capitala a Romaniei nu? Slefuita doar pe bulevardurile principale. Eu, ca sa imi fac o parere despre om, l-am “gugalit” – i-am dat search pe Google – si am observat ca are o adevarata obsesie ca sa ne arate noua si intregii lumi faptul ca mitul canadian e supraapreciat si ca Romania e raiul pe pamant, iar Canada de fapt a pus la cale un fel de conspiratie mondiala ca sa atraga imigranti care investesc in economia lor; imigrantii sunt tratati in Canada ca si carpe de sters pe jos, iar ceilalti canadieni – care canadieni? ca majoritatea sunt din alte popoare, care au emigrat si ei la randul lor si s-au canadienizat intre timp – ii discrimineaza pe saracii imigranti si isi iau SUV-uri din sudoarea muncii lor.

De curand – mai exact ieri – am dat peste un alt specimen. Pro-canadian de aceasta data. Care are un blog – nu ii voi da adresa pentru ca m-a deranjat prea mult limbajul sau – in care ne arata cat de grea e viata in Romania si cat de bine e in slavita Canada. El dezapreciaza romanii plecati in Canada care au dor de tara natala, care ii pretuiesc trasaturile care o deosebesc de Canada cea pur capitalista si se pare ca tot ce il mai leaga de Romania este limba – limbajul de cartier este cel mai des folosit, as putea adauga – si bineinteles, dorinta de a arata ca statul canadian este pamantul fagaduintei pentru romanasii cu putin tupeu. Pentru el Romania este rromania, noi suntem rromani, desi uita ca el este inca rroman, fara cetatenie canadiana. Plus ca ordona tututor canadienilor rromani care indraznesc sa vorbeasca de bine despre tara lor natala sa plece din tara LUI, Canada – pe care se pare ca are si titlu de proprietate la cat de ferma ii este porunca – inapoi in rromania. Omul ne arata pe albumul de pe flickr poze cu preturile mici la diverse produse de firma din Canada – adidasi, suc, mousi si alte alea – uitand sa precizeze ca adidasii si hainele sunt fotografiate la magazinul de solduri, cu produse din anii trecuti, fara etichete, cu ambalaje rupte sau mici defecte, iar sucul e fotografiat la magazinul pentru familiile cu buget mediu spre mic. L-am “gugalit” si pe el, de pe ambele nickuri pe care le foloseste si mi s-au returnat cam 6000 de rezultate, majoritatea referindu-se la persoana pe care o cautam: si el se pare ca foloseste principiul lui casamede, si anume “spameaza tot ce poti ca poate te baga in seama cineva si te mai si crede; daca nu te crede, cearta-te cu prostii aia care nu recunosc un om inteligent cu o parere indiscutabil corecta.”

Mie mi se par ciudate ambele abordari. Eu una am ajuns in Canada pentru ca mi-am dorit ceva mai bun pentru mine – in primul rand o calitate superioara a educatiei -, am venit ca sa studiez si nu am venit cu titlu definitiv. Ramane sa ma gandesc daca plecarea mea este cu titlu definitiv sau nu. DAR, desi nu pot afirma ca Romania este mai buna decat Canada sau ca nivelul de trai este mai bun in Romania, tara mea natala va fi una singura, copilaria si adolescenta vor fi legate de un singur loc, iar acasa va fi intotdeauna in locul acela “de cacat” cum ii spune domnul autointitulat viitorulsuna bine. Ma deranjeaza atat cei care nu recunosc unde e bine, ca domnul casamede, dar si cei care au uitat de unde au plecat, ca domnul viitorulsunabine. Unul isi regreta despartirea de radacini, altul si le reneaga. Un comportament nesanatos in ambele cazuri. Pentru toate lucrurile pozitive din Romania gasesti tot atatea contra-exemple. Pentru majoritatea lucrurilor pozitive din Canada de asemenea gasesti tot atatea contra-exemple. Desi poate ca nivel de trai castiga detasat Canada, Romania castiga detasat la cantitatea de uman, de traditie, de specific si de inocenta.

Ca va spuneam de al treilea exemplu, el e deMaio. El uraste emigrantii in general. Nu as putea sa il acuz, pentru ca…multi pleaca doar ca sa plece, cativa sunt obligati de circumstante, altii de ambitie. Depinde de la caz la caz. Ma asteptam la atitudini de genul sau de cand am plecat. Nu ma deranjeaza, nu ii dispretuiesc pe romanii care au ceva impotriva emigrantilor, atat timp cat isi exprima nemultumirea CIVILIZAT sau pur si simplu ma ignora.

Dar…un singur lucru am observat la neamul nostru – mai ales partea emigranta a neamului nostru: desi sunt ajunsi in alta tara, desi se considera alti oameni, desi vor sa isi uite radacinile, trebuie doar sa deschida gura ca sa ii recunosc: romanul cand nu ii convine ceva nu stie sa discute, ajunge sa se injure sau sa se renunte la subiectul de discutie pentru a ataca persoana celui cu care discuta; romanul intotdeauna are un “biznis” de discutat cu tine; romanul iti este prieten la bine, dar te lasa la greu. Exceptiile sunt rare. Si acele exceptii sunt motivul pentru care iubesc Romania inca. Acele exceptii sunt oameni adevarati.

Sefi

Despre sefi aveam deja o parere formata in Romania. Pe scurt, parerea mea era ca sefii sunt niste persoane care au facut scoala de sefi (ASE sau echivalent), au cunoscut persoanele in functiile potrivite si au ajuns sefi. La aceasta parere a contribuit si un anume sefulet, mai mic decat mine cu multi ani, care stia sa ruleze System Mechanic si sa faca iconuri in Photoshop si se credea mare IT manager.

La compania la care lucrez acum, printre altele, administrez accesul la masinile AS/400. Sistemul lor de operare (OS/400) nu seamana cu nimic din ce am vazut pana acum. A fost primul sistem de operare la care m-am uitat ca la poarta noua Spre absoluta mea surprindere, atunci cand administratorii serverelor au avut vreo problema pe care nu au putut-o rezolva, s-au dus la directori. Iar sefii chiar au reusit de fiecare data sa rezolve problemele.

Faptul ca sefii sunt buni specialisti in domeniul lor are doua avantaje: unul este ca ei inteleg ce dificultati ai in activitatea ta zilnica, iar celalalt este certitudinea ca, daca esti bun in meserie si serios in munca ta, poti ajunge sef (peste echipa, birou, departament etc). Dezavantajul principal este ca nu poti sa ii aburesti

Instalatorii stiu de frica patronajului

Va spuneam aici ca “instalatorii nu se dezic niciodata” si ca ma rog de cei de la administratie de ceva timp sa imi rezolve bateria de la cada din baie. Alaltaieri IAR am sunat la administratie si le-am pus in vedere ca nu isi respecta obligatiile contractuale. “Tanti” de la administratie m-a intrebat cum arata individul care a mai venit sa se intereseze, a promis ca il suna si il intreaba de viata si ca sa ma astept sa vina chiar in aceeasi zi.

Da, ati ghicit, nu a venit. Dar a venit ieri. Cu un coleg. Umil, cerandu-si scuze ca ma deranjeaza si repetand de 15 ori cat de rau ii pare pentru neintelegere si pentru deranjul pe care mi-l cauzeaza. S-a foit de cinci ori pe usa, dar intr-o ora treaba era gata. Bateria nu mai curgea, nu mai era caldura excesiva in baie, nu mai trebuia sa astept instalatorul. Era chiar atat de greu sa faca toate astea de prima data? Poate nu inteleg eu “caile instalatorilor”.

Concluzia este ca si aici lumea stie de frica sefului, iar sefu’, spre deosebire de Romania, stie de frica nerespectarii obligatiilor. Cand a fost ultima data cand i-ati spus cuiva ca nu indeplineste conditiile din contract si nu v-a ras in nas?

Fotografii

Tocmai am vazut la TV urmatoarea stire: un barbat acuzat ca a fotografiat sub fusta unor femei risca niste ani de inchisoare. Pe cand vor putea fetele – in Romania – sa mearga pe strada fara sa fie ciupite de fund sau fara sa fie jignite in gura mare?