Archive for the 'blog' Category

14
iul.
08

Schimbari

Deocamdata am inceput sa lucrez la transferarea blogului pe domeniul propriu. 🙂 Sper sa iasa ok.

Reclame
10
iul.
08

Lipsa

Presimt ca iar urmeaza o lipsa de inspiratie pentru blog…Peste patru ore ma duc cu hamsterul la doctor si…daca raman fara ea, sigur nu o sa mai am chef de nimic. 😦 De ce trebuie sa ne atasam de animalute?

Si o melodie blegoasa pe final, in ton cu dispozitia mea:

08
iul.
08

Food for thought

Imi place mult expresia aceasta. La noi cred ca s-ar putea spune „idee de rumegat in gand”. Si totusi cati romani cand aud o idee, o parere, isi spun in sine: „A, da, la asta trebuie sa ma gandesc mai bine, sa mai procesez, sa mai analizez.” ? Si totusi aici am auzit destul de des expresia aceasta. Oare canadienilor le place sa gandeasca mai mult decat romanilor? Nu am de gand sa scriu vreun articol despre asta…pur si simplu…ma intrebam. Asa, ca idee…food for thought.

07
iul.
08

Pro-Canada sau anti-Canada?

Desi in multe aspecte sunt un om al extremelor, in ceea ce priveste societatea, relatiile sociale si in general realitatea concreta, superficiala, sunt un om destul de comod, imi place sa am o pozitie neutra, prefer sa observ si sa nu adopt o atitudine definitiva.

In ultimul timp, am fost confruntata cu doua – sau chiar trei – extreme. Doua dintre extreme se refera la atitudinea fata de Canada, cealalta la atitudinea fata de emigranti.

Deci sa va povestesc:

Acum ceva timp, am dat peste un site care prezenta Canada intr-o lumina foarte proasta. Situl il gasiti aici. Cred ca mai demult a vorbit si ketherius de el. Tipul ne prezinta Montrealul cu partile sale proaste. Pe de alta parte, nu precizeaza ca Montrealul este foarte europenizat – ca sa nu spun est-europenizat – si ca in cartierele de emigranti a devenit dupa chipul si asemanarea locuitorilor. Si nici nu ne spune ca daca aduni toate partile urate ale Montrealului la un loc o sa fie cam cate parti frumoase are Bucurestiul. Si stiti cum arata preamarita capitala a Romaniei nu? Slefuita doar pe bulevardurile principale. Eu, ca sa imi fac o parere despre om, l-am „gugalit” – i-am dat search pe Google – si am observat ca are o adevarata obsesie ca sa ne arate noua si intregii lumi faptul ca mitul canadian e supraapreciat si ca Romania e raiul pe pamant, iar Canada de fapt a pus la cale un fel de conspiratie mondiala ca sa atraga imigranti care investesc in economia lor; imigrantii sunt tratati in Canada ca si carpe de sters pe jos, iar ceilalti canadieni – care canadieni? ca majoritatea sunt din alte popoare, care au emigrat si ei la randul lor si s-au canadienizat intre timp – ii discrimineaza pe saracii imigranti si isi iau SUV-uri din sudoarea muncii lor.

De curand – mai exact ieri – am dat peste un alt specimen. Pro-canadian de aceasta data. Care are un blog – nu ii voi da adresa pentru ca m-a deranjat prea mult limbajul sau – in care ne arata cat de grea e viata in Romania si cat de bine e in slavita Canada. El dezapreciaza romanii plecati in Canada care au dor de tara natala, care ii pretuiesc trasaturile care o deosebesc de Canada cea pur capitalista si se pare ca tot ce il mai leaga de Romania este limba – limbajul de cartier este cel mai des folosit, as putea adauga – si bineinteles, dorinta de a arata ca statul canadian este pamantul fagaduintei pentru romanasii cu putin tupeu. Pentru el Romania este rromania, noi suntem rromani, desi uita ca el este inca rroman, fara cetatenie canadiana. Plus ca ordona tututor canadienilor rromani care indraznesc sa vorbeasca de bine despre tara lor natala sa plece din tara LUI, Canada – pe care se pare ca are si titlu de proprietate la cat de ferma ii este porunca – inapoi in rromania. Omul ne arata pe albumul de pe flickr poze cu preturile mici la diverse produse de firma din Canada – adidasi, suc, mousi si alte alea – uitand sa precizeze ca adidasii si hainele sunt fotografiate la magazinul de solduri, cu produse din anii trecuti, fara etichete, cu ambalaje rupte sau mici defecte, iar sucul e fotografiat la magazinul pentru familiile cu buget mediu spre mic. L-am „gugalit” si pe el, de pe ambele nickuri pe care le foloseste si mi s-au returnat cam 6000 de rezultate, majoritatea referindu-se la persoana pe care o cautam: si el se pare ca foloseste principiul lui casamede, si anume „spameaza tot ce poti ca poate te baga in seama cineva si te mai si crede; daca nu te crede, cearta-te cu prostii aia care nu recunosc un om inteligent cu o parere indiscutabil corecta.”

Mie mi se par ciudate ambele abordari. Eu una am ajuns in Canada pentru ca mi-am dorit ceva mai bun pentru mine – in primul rand o calitate superioara a educatiei -, am venit ca sa studiez si nu am venit cu titlu definitiv. Ramane sa ma gandesc daca plecarea mea este cu titlu definitiv sau nu. DAR, desi nu pot afirma ca Romania este mai buna decat Canada sau ca nivelul de trai este mai bun in Romania, tara mea natala va fi una singura, copilaria si adolescenta vor fi legate de un singur loc, iar acasa va fi intotdeauna in locul acela „de cacat” cum ii spune domnul autointitulat viitorulsuna bine. Ma deranjeaza atat cei care nu recunosc unde e bine, ca domnul casamede, dar si cei care au uitat de unde au plecat, ca domnul viitorulsunabine. Unul isi regreta despartirea de radacini, altul si le reneaga. Un comportament nesanatos in ambele cazuri. Pentru toate lucrurile pozitive din Romania gasesti tot atatea contra-exemple. Pentru majoritatea lucrurilor pozitive din Canada de asemenea gasesti tot atatea contra-exemple. Desi poate ca nivel de trai castiga detasat Canada, Romania castiga detasat la cantitatea de uman, de traditie, de specific si de inocenta.

Ca va spuneam de al treilea exemplu, el e deMaio. El uraste emigrantii in general. Nu as putea sa il acuz, pentru ca…multi pleaca doar ca sa plece, cativa sunt obligati de circumstante, altii de ambitie. Depinde de la caz la caz. Ma asteptam la atitudini de genul sau de cand am plecat. Nu ma deranjeaza, nu ii dispretuiesc pe romanii care au ceva impotriva emigrantilor, atat timp cat isi exprima nemultumirea CIVILIZAT sau pur si simplu ma ignora.

Dar…un singur lucru am observat la neamul nostru – mai ales partea emigranta a neamului nostru: desi sunt ajunsi in alta tara, desi se considera alti oameni, desi vor sa isi uite radacinile, trebuie doar sa deschida gura ca sa ii recunosc: romanul cand nu ii convine ceva nu stie sa discute, ajunge sa se injure sau sa se renunte la subiectul de discutie pentru a ataca persoana celui cu care discuta; romanul intotdeauna are un „biznis” de discutat cu tine; romanul iti este prieten la bine, dar te lasa la greu. Exceptiile sunt rare. Si acele exceptii sunt motivul pentru care iubesc Romania inca. Acele exceptii sunt oameni adevarati.

07
iul.
08

Cursuri, cerinte, scoala…pfff…

Am cam lasat blogul in deriva. Este perioada inscrierilor la facultate, la cursuri. Procesul de alegere a cursurilor din sutele de variante disponibile este la fel de important ca si un examen final. Nu o sa va detaliez metodele de alegere a cursurilor, va spun doar ca fiecare curs are ca si cerinte alte cursuri, note anume, si ca este foarte probabil ca acele cursuri pe care ti le doresti sa fie in acelasi timp si trebuie sa te gandesti exact cum iti vei structura programul. Trebuie de asemenea sa fii atent ce cursuri iti iei, in caz ca doresti sa ai si o specializare anume la absolvire…E complicat rau de tot.

Si azi uite ca am terminat cu toate problemele. Sunt multumita de cursurile pe care am reusit sa mi le iau, nu ma asteptam sa fiu acceptata la unele dintre ele. Ai voie sa iti iei maxim 5 cursuri pe semestru, 6 doar cu aprobare speciala. De la minim trei cursuri in sus esti student la „cu frecventa” cum se spune la noi si beneficiezi de diverse ajutoare din partea statului. Daa ai 1 sau 2 cursuri esti la „fara frecventa” si nu ai nici un beneficiu. Poate 5 cursuri vi se par putine, dar trebuie mai intai sa stiti structura unui curs.

Un curs are trei parti: lectura – predarea propriu-zisa -, tutorial – un fel de seminar – si laborator. Nu la toate cursurile se aplica aceasta schema, dar eu fiind la Stiinte cam asa am cursurile. Lecturile sunt de 3-4 ori pe saptamana, avand minim o ora si maxim doua ore – desi in primul semestru am avut un curs cu un singur lecture de 4 ore. Tutorials sunt o data sau de doua ori pe saptamana – la mine sunt de doua ori – si au tot o ora sau doua. Cantitatea de munca la Science este absolut imensa. Avem multe teme, destul de mari, destul de complicate. Ca exemplu, semestrul trecut am facut un sistem complet de operare a conturilor unei banci: cu tipuri de conturi, interfata, server, conturi multiple etc. Tot semestrul trecut, cand am avut 5 cursuri, aveam in doua zile cursuri de la ora 9 la ora 21, cu cateva pauze in care invatam si mancam.

Pentru ca semestrul trecut nu am reusit sa duc la capat cat de bine as fi vrut toate cursurile, semestrul acesta mi-am luat doar 4. Am 3 zile in care incep la 9 si termin la 17, iar in restul de doua zile incep la 9 si termin la 12:30. E destul de satisfacator, mai ales ca vreau sa incep sa si lucrez in domeniu ca sa acumulez experienta. Am inteles ca aceste cursuri de semestrul acesta sunt totusi extrem de grele. In fine, ca sa ma laud si eu un pic, am doua cursuri de matematica si doua de informatica: la mate am unul de analiza matematica avansata si unul cu teoria numerelor avansata, iar la informatica am aprofundarea programarii pe obiecte si interfete hardware/software.

Sunt destul de incantata ca am reusit sa raman la Computer Science in conditiile in care la examenele finale de anul trecut eram vreo 20 din vreo 400 intrati parca la inceput – si nu se stie cati dintre ei au si trecut examenul final. Refuz sa imi schimb profilul si sper sa reusesc si in continuare sa fac fata cursurilor si sa imi cresc si media pe masura ce ma obisnuiesc mai bine cu cantitatea imensa de lucru. Si sper sa imi gasesc si un job bunut. Ce de vise…. 🙂

Pe final o melodie optimista – nu stiu ce e cu a doua melodie de acolo, eu ma refer doar la prima:

24
iun.
08

Migrene

Stiti boala aia femeiasca numita migrena? Nu prea am auzit barbati plangandu-se de ea. Ori chiar nu au migrene, ci doar dureri de cap, ori nu recunosc ca au „boli de femeie”. Ei, si pentru ca eu sunt femeie, mi-am petrecut ultimele trei zile intr-o durere de cap continua, insotita de multe pastile, de somn si de stat in casa departe de lumina. Bineinteles ca nici de scris nu a putut fi vorba.

Duminica seara m-am uitat si eu la un film japonez horror, Sakebi. Japonezii au filme horror la care trebuie sa gandesti, sa interpretezi simboluri, etc. Ei bine, nu am putut. M-am apucat sa caut pe net parerile altor oameni, pe care nici pe alea nu le-am inteles. Deci da, de scris nu a putut fi vorba.

Din fericire, azi se pare ca ma simt mai bine. Cel putin pot sa tastez, nu? 🙂

21
iun.
08

Modificare de tema

Am modificat tema blogului, ma plictisisem de cea veche…Si avea si cateva neajunsuri de design care desi nu erau foarte evidente, afectau fiabilitatea blogului. Tema aceasta este ceva mai sumbra, dar sper eu mai odihnitoare – intotdeauna e mai odihnitor sa citesti ceva cu fundal inchis -…

Oricum, sper ca va place, am incercat sa o invelesc putin cu un header cu cerul din Calgary… Probabil ca pe parcurs voi mai schimba si headerul, daca mai fac poze. As vrea sa pun o poza cu orasul noaptea… Voi vedea cand voi reusi.

Pana cand ne vom muta pe hostingul nostru, pentru a nu mai fi conditionati de restrictiile asupra temelor pentru blog, ne multumim si cu tema aceasta destul de „sleek”.

See ya!




Add to Technorati Favorites

RSS Pauza de cafea

Ganduri trecute

Ne-am mai plimbat pe

Reclame