Posts Tagged ‘antikythera

13
iun.
08

Mecanismul din Antikythera Part 3

Celelalte articole le gasiti aici.

Un alt fragment din mecanism are marcaje care reprezinta o spirala impartita in 223 de segmente, adica numarul de luni lunare care se poate scurge intre eclipse. Intre aceste diviziunii cercetatorii spun ca au gasit literele grecesti sigma si eta, care reprezinta pe Selene si pe Helios, cuvintele grecesti pentru luna si soare.

Voi incheia prezentarea acestui mecanism neobisnuit aici. Parerea mea este ca este un obiect de lux, un „gadget” al vremurilor trecute, dar cu o importanta deosebita pentru ca ne arata nivelul de sofisticare pe care il atinsesera vechii greci.

Va mai las cateva linkuri pentru documentare mai aprofundata:

  • situl oficial al echipei de cercetatori aici;
  • radiografiile digitale ale mecanismului aici;
  • un model al mecanismului reconstruit aici;
  • o animatie java a mecanismului aici.

PS Scuzati stilul concis, dar m-am uitat la meci. Romania – Italia….ce-a mai plans Mutu pentru penalty… 😦

Reclame
11
iun.
08

Mecanismul din Antikythera Part 2

Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici.

Este acum stiut ca naufragiul a avut loc in primul secol inainte de Hristos. Primul fragment examinat de Stals a fost una dintre placutele ruginite si incriptionate care fac parte din mecanismul Antichytera. Stals a observat imediat ca inscriptia era antica. In opinia epigrafului Benjamin Dean Meritt, formele literelor sunt acelea din primul secol inainte de Hristos si nu pot fi mai vechi de 100 i.Hr., dar nici mai noi de era lui Hristos. Stabilirea vechimii este sustinuta si de continutul inscriptiilor. Cuvintele folosite si intelesul lor astronomic sunt specifice acestei perioade. De exemplu, cea mai mare si completa parte a unui inscriptii este o parapegma – un calendar astronomic – similar celui scris de Geminus, care se crede ca a trait in Rodos in 77 i.Hr. Putem deci sa fim aproape siguri ca mecanismul nu a ajuns cumva in epava intr-o era mai tarzie. Mai mult, nu putea sa fi fost prea vechi cand a fost luat la bordul navei ca marfa sau prada.

Imediat ce au fost descoperite, fragmentele au fost examinate de fiecare arheolog care s-a aratat interesat; astfel a inceput lungul si greul proces de identificare a mecanismului si de determinare a functiei sale. Unele lucruri au fost clare de la inceput. Importanta unica a acestui obiect era evidenta, iar mecanismul era uimitor de complex. Dupa inscriptii si cadrane mecanismul a fost identificat ca fiind un dispozitiv astronomic. Prima teorie a fost ca se putea sa fie un instrument de navigatie – poate un astrolab. Unii au crezut ca era un fel de mic planetariu de felul celor care se spune ca au fost facute de Arhimede. Din pacate, fragmentele au fost recuperate cu un strat gros de calciu si rugina. Acesta ascundea atat de multe detalii incat nimenea nu putea fi sigur de originea si constructia obiectului. Nu se putea face nimic in afara de a astepta ca tehnicienii muzeului sa isi termine munca migaloasa pentru a indeparta acest strat. Intre timp, cativa carturari au publicat rapoarte cu toate informatiile obtinute pana atunci, si prin eforturile lor unite adevarata „fata” a mecanismului a inceput sa iasa la suprafata.

Acum un consortiu international de cercetatori au efectuat analizate sofisticate asupra fragmentelor mecanismului folosind raze X si unelte care folosesc lumina pentru a scoate la iveala adevarata complexitate a acestui angrenaj uimitor.

Au concluzionat ca masinaria putea prezice eclipse, dar putea si reproduce o neregularitate in orbita lunii. Mai mult, putea sa reproduca miscarile planetelor, desi rotitele zimtate necesare nu au fost gasite. De asemenea ei au confirmat o ipoteza anterioara conform careia obiectul tinea numaratoarea anumitor cicluri lunare. „Nu stim pentru ce se folosea, dar credem ca stim ce facea” afirma astronomul Mike Edmunds de la Universitatea Cardiff din Wales.

Cautand sa demonstreze si sa experimenteze cu anumite teorii recente despre functionalitatea mecanismului din Antikythera, Edmund si colegii sai au colaborat cu Fundatia Culturala a Bancii Nationale a Greciei, cu Laboratoarele Hewlett-Packard si cu alte institutii pentru a scana fragmentele folosind doua noi metode. Pentru a studia detaliile fine ale mecanismului, acestia au facut mai multe imagin digitale, fiecare cu cu luminozitatea din alt unghi, care au rezultat practic intr-o versiune 3D a masinariei. Imagini interactive gasiti aici – aveti nevoie de Java si de putin rabdare sa se incarce toate appleturile – si o imagine rotativa a fragmentului principal aici. De asemenea au testat materialul de sub coroziune folosind un sistem de tomografie modificat. Aveti videoclipul aici.

„Am dublat cel putin partea din inscriptie care era cunoscuta” spune Edmunds, al carui grup si-a publicat descoperirile in revista numarul 30 din noiembrie „Nature” – nu pot sa va ofer linkul din cauza ca articolul nu se poate obtine decat platind 🙂 . Cuvantul „stationar” se pare ca apare de mai multe ori, referindu-se probabil la miscarea planetara, care pare sa se opreasca in anumite momente din cauza miscarii orbitale relative a Pamantului, speculeaza grupul. Cercetatorii spun ca marcajele plaseaza masinaria intre 150 si 100 i.Hr.

Cele doua cadrane din spatele mecanismului par a reprezenta eclipse si un calendar solar-lunar. Ciclul metonic este bazat pe echivalenta a 235 de luni lunare cu 19 ani solari. Grupul a gasit 34 de semne regulate pe un fragment al angrenajului. Ei estimeaza ca intreaga piesa ar fi avut 235 de divizii insirate intr-o spirala de 5 inele concentrice. Pe masura ce bratul ce arata luna lunara se rotea, un alt brat similar capului de inregistrare al unui recorder aluneca de-a lungul spiralei pentru a alege luna corecta. De notat este ca o inscriptie de pe un fragment de lemn inseamna „spirala cu 235 de diviziuni”. O pereche aditionala de roti zimtate se pare ca erau responsabile pentru o mica variatie in miscarea lunii pe cer.

Un documentar despre mecanismul din Antikythera. Foarte interesant si bine realizat:

10
iun.
08

Mecanismul din Antikythera Part 1

Vom incepe sa vorbim despre ceea ce se crede a fi stramosul tehnologiei moderne. Am destul de multa informatie despre acest subiect, deci pregatiti-va de lectura. 🙂

Printre comorile Muzeului National Arhaeologic Grec din Atena se afla fragmentele celui mai complex obiect stiintific datand din Antichitate. Ruginind si macinandu-se dupa 2000 de ani sub mare, cadranele, angrenajele si placile inscrise prezinta istoricilor o problema foarte interesanta. Din cauza acestui mecanism se pare ca va trebui sa ne revizuim multe dintre presupunerile facute in legatura cu stiinta greaca. Studiindu-l se pot afla indicii vitale privind adevaratele origini ale tehnologiei avansate a grecilor care a parut atat de neobisnuita civilizatiilor moderne.

Din fragmente se poate reconstrui destul de precis obiectul initial. Era un fel de cutie cu cadrane pe exterior si cu un foarte complex sistem de roti dintate montate inauntru. S-ar putea spune ca semana cu un ceas foarte complex din secolul XVIII. Usite atasate la cutie protejau cadranele, si pe toate suprafetele cutiei, usitelor si cadranelor erau inscriptii grecesti care descriau modul de operare si constructia instrumentului. Cel putin 20 de roti dintate din mecanism au fost pastrate, incluzand un angrenaj foarte extravagant montat pe o platforma care se invartea si care parea sa fie un fel de angrenaj diferential sau epiciclic.

Nu s-a mai gasit nimic asemanator acestui instrument, nici macar din vreun text antic stiintific sau din vreo aluzie literara. Dimpotriva, din tot ceea ce cunoastem despre stiinta si tehnologia elena se presupune ca acest instrument nu ar trebui sa existe. Unii istoricii au sugerat ca grecii nu erau interesati in a experimenta din cauza unei „lehamite” – probabil indusa de existenta institutiei sclaviei – catre munca manuala. Pe de alta parte este de mult recunoscut si acceptat faptul ca in matematici abstracte si in astronomie matematica nu erau incepatori, ci oameni de stiinta care atinsesera un inalt grad de sofisticare. Multe dintre instrumentele stiintifice grecesti cunoscute noua din descrieri scrise arata multe ingeniozitate matematica, dar in toate cazurile reprezentarea mecanica a instrumentului pare destul de simplista. Rotile dintate erau in mod sigur cunoscute grecilor, dar erau folosite doar in aplicatii simple. Ei foloseau perechi de roti dintate penttru a schimba viteza angulara, sau pentru a aplica putere printr-un unghi drept, cum ar fi in moara de apa.

Chiar si cele mai complexe instrumente mecanice descrise de scriitori antici Heron din Alexandria si Vitruvius contineau doar un agrenaj simplist. De exemplu, taximetrul folosit de greci pentru a masura distantele calatorite cu o caruta folosea doar perechi de roti zimtate (sau roti si legaturi). Se poate spune ca daca grecii stiau principiile alcatuirii unui angrenaj, atunci nu aveau de ce sa intampine dificultati dacca voiau sa construiasca un mecaniism epiciclic. Acum stim din fragmentele de la Muzeul National ca grecii intr-adevar faceau astfel de mecanisme, dar aceasta revelatie este atat de neasteptata incat unii carturari au crezut la inceput ca fragmentele trebuie sa apartina unui instrument modern.

Putem sa fim deci intr-adevar siguri ca acest instrument este antic? Daca este antic, atunci care ii este scopul? Ce ne poate spune despre lumea antica si despre evoluta stiintei moderne? Pentru a verifica datarea fragmentelor trebuie sa discutam mai intai despre descoperirea lor, adica despre arheologia la adancime mare. Chiar inainte de Paste in 1900 un grup de Scafandri dodecanezi care culegeau bureti au fost obligati de furtuna sa ancoreze langa mica insula sudica greaca Antikythera. Acolo, la o adancime de aproape 70 de metri au gasit epava unei corabii antice. Cu ajutorul arheologilor greci epava a fost explorata, cateva statuete de bronz si marmura, precum si alte obiecte, au fost recuperae. Dar dificultatile scufandarii in adancime erau imense in, in septembrie 1901, „Excavarea” a fost abandonata. Opt luni mai tarziu Valerios Stals, un arheolog de la Muzeul National, examina niste bucati de bronz calcifiat si ruginit care fusesera puse deoparte ca posibile bucati dintr-o statuie distrusa. Dintr-o data a recunoscut printre ele fragmentele unui mecanism.

Mecanismul reconstruit:

(Image credit)

Va urma

Urmatoarele articole din serie se gasesc aici.




Add to Technorati Favorites

RSS Pauza de cafea

Ganduri trecute

Ne-am mai plimbat pe

Reclame