Toti sunteti familiari cu McDonald’s, KFC, Spring Time, Pizza Hut etc. In multe parti ale Romaniei aceste „restaurante” sunt un lux. Chiar si eu tin minte cand eram mai mica ce mult ma rugam de mama sa imi dea bani sa ma duc la McDonald’s si cum eram foarte satisfacuta cand mergeam cu ei in Bucuresti si mancam 5 zile numai McDonald’s cu prietenii mei din copilarie care se mutasera „la capitala”. Mai fitzos de atat nu se putea.
Si uite ca la 19 ani am ajuns si eu prin „lumea buna”, la Canada. Si, evident, primele 2 luni numai prin fast food-uri am tinut-o. Eram super cool, numai Burger King, McDonald’s, Cafece – KFC -, asta pana cand am stat intr-o zi cu soare si cu doua dimineti si m-am uitat la cei din jurul meu. Cei care cumpara de la fast-food. Pai…erau in majoritate imigranti sau canadieni de clasa sociala inferioara. Intr-o alta zi m-am uitat mai atent la podele: murdare. Yuck!
Ideea este ca fast-food-urile pe care la Romanica le consideram restaurante, aici sunt ultimele in lantul culinar. Cam cum e la noi fast-food-ul ala de la coltul liceului cu ingrediente de provenienta indoielnica, dar foarte popular ca nu ai de ales.
In Canada, cele mai bune restaurante sunt cele care nu fac parte dintr-un lant. Nici macar Hard Rock Cafe, atat de „glamour” la noi, nu se numara printre locatiile preferate si apreciate ale canadienilor. De ce? Pentru ca restaurantele trase la indigo rapesc unicitatea. Iar unicitatea e ceea ce cauta candienii acum. Ei au pierdut-o de mult e adevarat, pe vremea cand si la ei era Cafece-ul restaurant. Si tare ma tem ca o vom pierde si noi.
Sau sunt iar doar eu pesimista si toata americanizarea si „glamourizarea” romanasilor e doar o parere? 🙂
Pauza de cafea Blog 