Povesti japoneze – Cei 47 ronini Part 1

Cu acest articol incepe seria „Povestilor japoneze” care va alterna cu alte subiecte despre Asia. Adica sunt un fel de „pauze” in subiectele mai lungi. In cazul de fata, reprezinta pauza in subiectul despre teatrul japonez. Totul ca sa nu devina informatiile prea plictisitoare. 🙂

Sa incepem deci povestea:

La inceputul secolului al XVIII-lea traia un daimyo numit Asano Takumi no Kami, Lordul castelului din Ako, in provincia Harima. Intamplarea a facut ca un ambasador imperial de la Curtea Mikado sa fie trimis catre shogunul din Yedo. Lui Takumi no Kami si unui alt nobil numit Kamei Sama le-au fost incredintate primirea si gazduirea ambasadorului; un inalt oficial, Kira Kotsuke no Suke, a fost numit sa ii invete ceremoniile care se potriveau unei asemenea ocazii. Cei doi nobili au fost obligati deci sa se duca in fiecare zi la castel ca sa asculte instructiunile lui Kotsuke no Suke. Dar acest Kotsuke no Suke era un om avar si astfel a hotarat ca darurile celor doi daymio primite de el conform obiceiurilor erau fara valoare si batjocoritoare. Astfel, a prins ura impotriva lor, si nu s-a straduit sa ii invete prea multe, ci dimpotriva, radea de ei cu orice ocazie. Takumi no Kami, dominat de simtul datoriei, suporta insultele cu multa rabdare, dar Kamei Sama, care nu putea sa isi controleze atat de bine temperamentul, era foarte iritat si hotarat sa il ucida pe Kotsuke no Suke pentru umilirea de care a avut parte.

Intr-o noapte, cand treburile sale la castel se incheiasera, Kamei Sama s-a intors la palatul sau si si-a chemat consilierii la o conferinta secreta, zicandu-le: „Kotsuke no Suke ne-a insultat pe mine si pe Takumi no Kami in timpul instructiei noastre de primire a ambasadorului imperial. Aceasta este impotriva oricarei decente, si ma gandeam ca as putea sa il ucid pe loc; dar apoi am cugetat ca daca as fi facut o asemenea fapta cu toti functionarii din castel de fata, nu numai ca viata mea s-ar fi terminat, dar familia si vasalii mei ar fi fost ruinati. Asa ca am renuntat la plan. Insa faptul ca exista o asemenea epava de om este o tristete pentru oameni, deci maine cand ma voi duce din nou la Curte il voi omori: hotararea mea este neclintita si nu voi accepta nici un fel de discursuri.”

Dar unul dintre consilierii lui Kamei Sama era un om foarte intelept si cand stapanul sau a spus ca nu accepta nici un fel de discurs, el a spus:”Cuvintele dumneavoastra sunt lege; servitorul dumneavoastra va face toate pregatirile; si maine, cand Domnia voastra se va duce la Curte, daca acest Kotsuke no Suke va fi iarasi insolent, isi merita moartea.”. Si stapanul sau a fost multumit de acest discurs si a asteptat cu nerabdare sa vina zorii pentru a se reintoarce la curte si a-si ucide dusmanul.

Dar consilierul s-a dus acasa fiind foarte preocupat si gandindu-se nerabdator la ce spusese printul sau. In timp ce se gandea la aceasta, si-a dat seama ca oricum Kotsuke no Suke avea o reputatie foarte proasta si era posibil sa accepte o mita. Si era mai bine sa plateasca orice suma, indiferent cat de mare ar fi fost, doar ca stapanul sau si casa lui sa nu fie ruinate. Asa ca a adunat toti banii de care dispunea, si dandu-i servitorilor sai sa ii care, a calarit pana la palatul lui Kotsuke no Suke si a spus secretarilor sai: „Stapanul meu, care se va ocupa de primirea solului imperial, datoreaza multe multumiri Lordului Kotsuke no Suke, care s-a straduit atat de mult sa il invete ceremoniile deosebite care trebuiesc organizate pentru ambasador. Acesta este doar un cadou modest care a fost trimis de catre el prin mine, dar spera ca Domnia sa il va accepta. Stapanul meu spera ca a castigat favoarea Lordului.”. Si, cu aceste cuvinte, el a oferit 1000 de uncii de argint lui Kotsuke no Suke, si 100 de uncii pentru a fi impartite intre secretarii lui.

Cand secretarii au vazut banii ochii le-au sclipit de placere si au fost foarte indatoritori in multumirile lor; implorandu-l pe consilier sa astepte putin, s-au dus sa spuna stapanului lor de cadoul regesc care venise cu mesajul respectuos al lui Kamei Sama. Kotsuke no Suke fiind foarte incantat, l-a invitat pe consilier intr-o camera interioara si, dupa ce i-a multumit, a promis ca il va instrui pe Kamei Sama cat de bine va putea. Astfel consilierul, vazand incantarea coruptului, s-a bucurat de faptul ca planul lui a avut succes. Dar Kamei Sama, nestiind cum consilierul sau ii cumparase dusmanul, inca gandea la planul sau de razbunare si in urmatoarea dimineata in zori s-a dus la Curte intr-o procesiune solemna.

Cand Kotsuke no Suke s-a intalnit cu el, comportamentul sau se schimbase complet si nimic nu ii putea intrece politetea: „Ati venit devreme in aceasta dimineata la Curte, Lordul meu Kamei. Nu pot decat sa va admir zelul. Am onoarea sa va prezint cateva reguli de eticheta astazi. Va implor sa imi iertati purtarea anterioara, care poate sa va fi parut foarte nepoliticoasa; dar am de obicei o dispozitie schimbatoare, asa ca va implor sa ma iertati.” In timp ce continua sa se umileasca, inima lui Kamei Sama a devenit din ce in ce mai induiosata, pana cand a renuntat la intentia de a-l ucide. Astfel, datorita istetiimii consilierului sau au fost Kamei Sama si toata casa sa salvati de la ruina.

Imediat dupa aceasta, Takumi no Kami, care nu trimisese nici un cadou, a ajuns la castel, iar Kotsuke no Suke l-a batjocorit si mai tare decat inainte, provocandu-l ironic si cu insulte subtile, dar Takumi no Kami a hotarat sa ignore toate acestea, si a indeplinit rabdator ordinele lui Kotsuke no Suke.

Aceasta purtare, in loc sa produca o amelioare in comportamentul lui Kotsuke no Suke, l-a facut sa il dispretuiasca si mai mult pana cand a spus impertinent: „Uite, lordul meu Takumi, se pare ca funda de la ciorapul meu s-a dezlegat; mi-o legi, te rog?”

Takumi no Kami, desi arzand de manie in fata afrontului, s-a gandit insa ca este datoria lui sa asculte ordinele, si a legat funda sosetei. Apoi Kotsuke no Suke, intorcandu-se cu spatele catre el, a exclamat: „Vai, dar ce neindemanatic esti! Nu poti nici macar sa faci o funda ca lumea! Toata lumea poate vedea ca esti un taran si ca nu stii nimic despre manierele Yedo.” Si cu un ras obraznic a plecat intr-o camera interioara.

Dar rabdarea lui Takumi no Kami ajunsese la sfarsit; aceasta insulta era mai mult decat putea suporta.

(Image credit 1, 2 & 3)

Va urma

Urmatoarele articole din serie le gasiti aici.

Din mitologia asiatica Part 3

Celelalte articole din serie le gasiti aici.

Incepem cu o recapitulare a termenilor din ultimele 2 articole:

• obake/bakemono – tradus exact ca „fiinta care se transforma”. Se refera la orice tip de fiinta supranaturala. Include yokai si yurei, si poate fi folosit pentru a te referi in general la orice e ciudat sau grotesc;
• yokai – tradus ca „aparitie fantomatica. Include un spectru larg de monstri, goblini si spectri – unii dintre ei infricosatori, altii amuzanti, dar cei mai multi bizari. Yokai apar de obicei la rasarit si apus;
• yurei – tradus ca „spirit plutitor/ezoteric/neclar”. Sunt spiritele mortilor care raman printre cei vii intr-un scop bine determinat, de obicei pentru a se razbuna. Yurei de obicei apar intre 2 AM si 3 AM;
• oni – tradus ca demoni sau „ogres„. Sunt creaturi feroce care au coarne si gheare si sunt cel mai des intalniti ca pazind portile diferitelor iaduri buddhiste. De asemenea, sunt cei care tortureaza oamenii in aceste iaduri.

Cativa yokai comuni

• tengu – un goblin de munte foarte puternic, initial portretizat ca avand un cioc lung si aripi, dar apoi devenind din ce in ce mai uman, cu un nas lung in loc de cioc. Tengu pot avea diferite forme si pot fi protectori plini de onoare sau hoti cruzi, furand copii, avand tendinte piromane si chiar pornind razboaie;
• kappa – un monstru de rau solzos cu un bot semanand cu un cioc; are de asemenea un fel de vas plat cu apa pe cap care ii da puteri supranaturale. Kappa sunt inselatori periculori, cunoscuti pentru faptul ca trag oamenii in apa, apoi tragandu-le intestinele afara prin anus. Kappa adora castravetii si luptele sumo – dar daca te provoaca la un meci si iti pretuiesti viata, este mai bine sa il lasi pe kappa sa castige;
• rokurokubi – un monstru femela cu gatul extrem de flexibil. In timpul zilei este imposibil sa le deosebesti de femeile normale, dar la apusul soarelui isi intind gatul la orice distanta in cautarea prazii. Conform unei teorii, cauta barbati carora sa le absoarba energia vitala.

(Image credit)

Detalii despre yurei

Conform credintelor Shinto, tuturor oamenilor li s-a dat un spirit sau un suflet, numit reikon. Cand o persoana moare, reikon paraseste corpul si se alatura sufletelor stramosilor, daca ritualuarile funerare si post-funerare au fost executate corect si in intregime. Sufletele ancestrale sunt o prezenta linistitoare; se crede ca protejeaza familia, si sunt primite acasa in fiecare vara in timpul festivalului obon.

Insa daca o persoana moare in mod neasteptat sau cu un exces de emotii, sau daca nu i s-a asigurat o inmormantare corespunzatoare, reikon poate deveni un yurei, o fantoma chinuita care ramane printre cei vii pentru a se razbuna sau pentru a isi termina treburile.

La inceput, yurei nu se distingeau vizual de aparitia lor umana originala. Apoi, la sfarsitul secolului al XVII-lea, pe masura ce kaidan (povesti cu fantome) deveneau din ce in ce mai populare in literatura si in teatru, yurei au inceput sa se transforme si au primit trasaturi dinstinctive folosite si astazi. Se spune ca principalul scop al acestor trasaturi distinctive este sa faca mai usoara deosebirea yurei in arta si pe scena de personajele obisnuite, in viata.

Majoritatea caracteristicilor yurei provin din ritualuri funerare ale perioadei Edo. De exemplu, apar imbracati in alb, culoarea in care erau imbracati oamenii cand erau inmormantati atunci – intr-o katabira alba (un kimono foarte simplu) sau intr-o kyokatabira (o katabira alba brodata cu sutre buddhiste). Yurei apar si cu o o bucata triunghiulara de material textil sau de hartie pe frunte – de obicei legata in jurul capului cu o franghie – numita hitaikakushi (acoperitoare de frunte). Aceste hitaikakushi au fost concepute initial pentru a proteja mortii de spirite malefice, dar, treptat, au devenit parte din ornamentatia rituala la inmormantarile buddhiste.

Mai multe detalii despre yurei si infatisarea lor contemporana intr-un articol viitor.

Din mitologia asiatica Part 2

Celelalte articole din serie le gasiti aici.

Astazi vom continua incursiunea in lumea supranaturala japoneza. 🙂

Un mic reminder despre sursa mea de inspiratie:

In anii 1780 carturarul si artistul Toriyama Sekien a inceput un studiu laborios privind fantomele si spectrii, in care a incercat sa ofere cititorului o lista completa a tuturor tipurilor cunoscute. Proiectul era destul de absurd, bineinteles, pentru ca fantomele nu prea pot fi numarate, iar prin insasi natura lor obake nu pot fi categorizati. Primul volum a aparut in 1781 sub denumirea de „Parada nocturna a celor 100 de demoni„. Toriyama a publicat un al doilea volum trei ani mai tarziu, „Geanta ilustrata a 100 de fantome arbitrare” (Gazu Hyakki Tsurezure-bukuro). Au urmat alte doua volume in urmatorii ani, in final alcatuind cea mai cuprinzatoare lista a diferitelor tipuri de fiinte spectrale. Fiecare volum este ilustrat cu desene monocrome, cate o pagina fiind dedicata pentru particularitatile si descrierea unui anumit tip de fiinta. Cartile lui Toriyama au fost extrem de populare la momentul publicarii si au primit numeroase critici. Cele mai multe colectii de carti japoneze rare au macar o copie dupa seria de volume a lui Toriyama.

Revenind la subiectul nostru:

Diferitii spectrii, fantome si monstrii pe care Toriyama si-a propus sa ii claseze poarta denumirea generica de yokai. Insa el a inclus si anumite creaturi care sunt de obicei considerate a trai in afara taramului yokai – de exemplu oni, demonul japonez, imblanit si avand coarne, si de obicei purtand dupa el o bata spiralata. Oni sunt in general agresivi fata de oameni; sunt creaturi de temut care pazesc portile iadului. In fiecare an in pe 3 februarie se desfasoara o „ceremonie de alungat oni„, unde boabe de fasole – simbolizand bogatia – sunt aruncate in fata usilor si prin casa in timp ce se recita „Oni afara, norocul inauntru!” (Oni wa soto, fuku wa uchi). Dar oni, ca si orice alte creaturi, sunt susceptibili de transformare; se spune chiar ca se pot transforma si in bine. Unul dintre ei, inclus si in cartile lui Toriyama, si-a permis sa devina cel care pazeste o lampa intr-un altar buddhist. Dar astfel de oni sunt demoni indiferent de transformarile pe care le sufera si de cele mai multe ori revin la vechea lor personalitate in momente prielnice, pentru ca nici personalitatea lor rea, dar nici cea buna nu sunt constante. Intr-o categorie distincta, separata de yokai, este un alt tip de fantoma japoneza, yurei – intr-un articol viitor voi trata tema „Yurei in filmele contemporane”; „The Ring”, „The Grudge” sau „Shutter” toate au ca tema centrala un yurei. Daca yokai, desi foarte ciudati, au de cele mai multe ori un element care ii face dragalasi, yurei sunt de-a dreptul inspaimantatori. Ei sunt spiritele sufletelor mortilor, si, spre deosebire de yokai, au fost o data oameni normali.

Mai exact, yurei sunt fantomele celor care la momentul mortii nu au avut ocazia sa se impace cu ei insisi si cu soarta lor. Linistea este necesara pentru a dobandi calmul spiritual necesar pentru a atinge Lumea lui Buddha. Cea mai frecventa cauza care duce la aparitia unui yurei este moartea brusca, prin omorare, moarte pe campul de batalie sau sinucidere din nebunie. Sufletul persoanei japoneze desprins prea devreme de corp plange si duce o existenta neagra pana cand este in sfarsit linistit. Dar acest suflet nu va avea liniste pana cand scopul care l-a determinat sa ramana printre cei vii – de obicei razbunarea – nu este dus pana la capat. Cei mai multi yurei se razbuna in cele din urma si evolueaza, dar poate dura si secole – iar unii nu sunt niciodata impacati si alinati. se zvoneste ca Oiwa, cel mai faimos yurei al Japoniei si care a obtinut razbunarea pentru faptele crude ale sotului sau acum 300 de ani, inca mai bantuie regiunea de langa mormantul ei.

In general yurei nu bantuie peste tot, ci sunt gasiti in locatii familiare lor – cum ar fi locul in care au murit. Un japonez care se plimba noaptea (mai ales intre 2 AM si 3 AM cand yurei devin vizibili) si care fara sa isi dea seama trece printr-un loc in care cineva si-a purtat si-a pierdut viata sau care traverseaza un pod de deasupra unui rau in care s-a inecat cineva este foarte probabil sa intalneasca un yurei. Ridicandu-se din intuneric, yurei reinvie cu ajutorul pasiunii lor. Aceasta ii face partial umani din nou, pentru ca isi redobandesc mintea, formele corpului – inclusiv cicatricile si sangele. Dar, spre deosebire de o persoana in viata, yurei sunt concentrati pe un singur scop. Razbunarea sau redobandirea onoarei pierdute sunt emotiile care le umplu fiinta. Un yurei este un scop.

Va urma – Detalii despre yokai si yurei

Din mitologia asiatica Part 1

Cu acest articol voi deschide o serie de articole despre cultura si mitologia asiatica, in special cea japoneza. Le admir foarte mult cultura si vreau sa va impartasesc cateva dintre principiile acestui popor.

Voi incepe aceasta serie cu un numar de scrieri despre viata ezoterica, spirituala, a poporului. In cultura lor viata de dupa moarte, puterile paranormale si consecintele directe ale unui spirit asupra lumii concrete sunt doar lucruri cotidiene, in nici un caz controversate ca in cultura occidentala. Pentru asiatici a spune ca esti bantuit de o fantoma este doar o problema de cum sa scapi de blestemul spiritului, nimeni nu isi pune problema ca minti sau ca nu exista asa ceva.

Acestea fiind spuse scrise, sa incepem incursiunea in aceasta lume atat de diferita de a noastra.
Lumea supranaturala japoneza cuprinde o gama foarte variata de caractere, de la haios de bizare la extrem de inspaimantatoare. In secolul al XVIII-lea, Toriyama Sekien a incercat sa categorizeze multele tipuri de fantome care traiesc in peisajul japonez, atat in cerurile cat si in iadurile sale; rezultatele eforturilor sale au umplut 4 volume imense. Iata o versiune abreviata a lor.

Obake, „fantoma” japoneza este exact ceea ce sugereaza si numele: o este un prefix onorific, iar bake este un substantiv derivat din bakeru, verbul insemnand „trecand prin schimbari”. Fantomele japoneze, deci, sunt in esenta transformari. Obake nu se supun principiilor vietii asa cum o intelegem noi. Fantoma japoneza este varatica. Nu exista povesti terifiante spuse in jurul unui foc de tabara. Miturile despre fantomele japoneze nu vorbesc despre strigoi, scheleti intr-un dulap mucegait sau intr-un turn cu clopot parasit. Fantomele japoneze tipice sunt nascute din vremea aburinda de afara – extrase din alte lucruri, intr-un moment prielnic si fetid.

Materialele care nasc obake sunt foarte multe, si de multe ori obiectul cel mai familiar si mai la indemana este cel mai susceptibil catre transformare. O umbrela aruncata intr-un colt poate intra in lumea ciudatului ca un obake-umbrela – abur parand sa se emane din hartia ei ceruita si formand un chip fantomatic. Exista si un obake-lampa (chochin) care creste dintr-un candelabru obisnuit agatat de tavan.

Uneori obake sunt mai mult dragalasi decat inspaimantatori; copii deseneaza umbrele cu fete zambitoare si rad la vederea unui candelabru. De cele mai multe ori, obake sunt inofensivi. Dar nimeni nu poate fi intr-adevar sigur cand va avea loc urmatoarea transformare si ce efecte va avea aceasta.

Un mare numar de obake par sa fie legati de foc. In multe societati, focul este vazut ca protectorul oamenilor muncitori, dar si ca cea mai mare amenintare a lor. Focul este de cele mai multe ori indicatorul existentei unor forte supranaturale in preajma. Exista mai multe tipuri de obake care sunt vazute in foc, printre care hi no tama si kitsunebi – focul vulpe -. Focul este unul dintre elementele cu cea mai mare capacitate de transformare, modifica tot ce atinge, transformand carnea cruda in mancare comestibila, frigul in caldura. Dar focul mistuieste templele si casele pana la cenusa, distruge munca multor maini si rapeste vieti. Obake de foc nu poate fi controlat de nimeni.

Cu secole in urma in India, Buddha spunea ca nimic in lume nu este stabil, nici o forma de existenta nu este mai mult decat un flux continuu. Oamenii pot crede ca au un „eu”, si se pot chinui sa isi contruiasca un ego, sau se pot ingrijora in privinta reputatiei lor, dar aceste probleme sunt doar iluzii. Un „eu” este un produs imaginar; deci, intr-un anumit sens, transformarea este de fapt cea mai reala manifestare a unei fiinte. Obake, maestrii ai transformarilor, evidentiaza zadarnicia faptului ca oamenii se simt in siguranta cand lucrurile nu se schimba.

Obake sunt reflectiile si totodata ceea ce ne reaminteste de continua schimbare a lumii din jurul nostru. Mai mult, elementele lumii observabile care sunt predispuse schimbarii sunt considerate ca fiind obake. De exemplu, vulpea este si un animal, dar si un bakemono – fiinta care se transforma -. In vremurile vechi in Japonia vulpile erau foarte rar vazute pentru ca erau nocturne; pasari moarte, garduri stricate si sangele puilor erau singurele dovezi ale existentei lor. Era dificil sa vezi o vulpe sau sa reusesti sa o urmaresti, si de aceea s-a ajuns la concluzia ca trec prin transformari fizice concrete. Se credea ca o vulpe se poate furisa in forma ei normala intr-o ferma, dar iesea intr-o forma total diferita – femeie in varsta, baiat, demon sau chiar printesa. In folclorul japonez, exista un fel de imagine reflectata a societatii umane, cu domni si domnite in forma de vulpe, sclavi si muncitori – stand pe picioarele din spate, imbracati cu haine normale, derulandu-si ritualurile mistice in mijlocul padurii.

Din cauza puterilor extraordinare ale acestor animale, s-au ridicat numeroase altare, iar zeul vulpe, Inari, a devenit cea mai populara divinitate in mediul rural, onorat cu o bataie din palme la trecerea pe langa un altar al sau, sau multumit cu flori, sake sau tofu prajit (aburage, se credea ca este mancarea preferata a vulpilor). Chiar si astazi este foarte normal sa vezi un altar cu o vulpe de ceramica inconjurata de cadouri care alunga spiritele rele de langa cel care le ofera.

Va urma

Restul seriei de articole le gasiti aici.