Articolele din aceasta serie le gasiti aici.
Despre El-Amarna (Akethaton)
Situl Amarna (cunoscut ca el-Amarna) se afla pe partea de Est a Nilului in provincia moderna egipteana al-Minya, cam 58 de kilometri sud de orasul al-Mynia, 312 kilometri sud de capitala Cairo si 402 kilometri nord de Luxor. Situl de la Amarna include cateva saturi moderne, cele mai mari dintre ele fiind el-Till in nord si el-Hagg Qandil in sud. Aceasta arie inglobeaza un sit arheologic foarte mare care reprezinta ramasitele orasului capitala construit de Akhenaton. Numele orasului folosit de vechii egipteni este Akhetaton si inseamna „Orizontul lui Aton”.
Akhetaton a fost abandonat dupa moartea lui Akhenaton dupa ce fusese ocupat pentru numai 25-30 de ani si probabil din acest motiv ruinele de la el-Amarna sunt unele dintre cele mai bine pastrate vestigii ale egiptenilor vechi din perioada Noului Regat. Orasul includea temple, palate si mari arii de case din caramida de argila. Arheologii au studiat aceste ruine pentru a intelege cum se dezvolta un oras antic. Ramasitele vandalizate ale mormintelor regale ale lui Akhenaton si ale familiei lui au fost descoperite la cativa kilometri in afara orasului la sfarsitul anilor 1880.
Amarna a fost examinata de o succesiune de excavatori, incluzand pe Flinders Petrie, Howard Carter si Leonard Wooley (orasul regal Ur).
Scrisorile de la Amarna
Un numar important de documente de la el-Amarna, descoperite in 1887 de o sateanca care sapa dupa sebakh – material organic decompus – pe care sa il foloseasca ca fertilizator. Sunt 382 de tablete scrise cuneiform cunoscute, multe dintre care provin de la „locul scrisorilor faraonului”, o constructie identificata ca „Arhiva” oficiala, si din selectii de corespondenta diplomatica de la faraon. Cronologia exacta a acestor tablete este inca in discutie, dar se pare ca se intind pe o perioada de 15-30 de ani incepand in jurul anilor lui Amenhotep III (1390 – 1352 i.Hr) si continuand pana nu mai tarziu de primul an al domniei lui Tutankhamun (1336 – 1327 i.Hr.), majoritatea datand din vremea lui Akhenaton.
Aceste scrisori dezvaluie informatii despre relatiile Egiptului cu Babylonul, Assyria, hititii, Siria, Palestina si Cipru. Sunt importante pentru a stabili istoria si cronologia perioadei. Scrisori de la regele babilonian Kadashman-Enlil I plaseaza domnia lui Akhenaton in mijlocul secolului al XIV-lea i.Hr. De asemenea, intre tablete este si prima mentiune a unui grup din Asia Mica cunoscuti ca Habiru, a carui posibile legaturi cu evreii tarzii raman in discutie. Alti conducatori ii includ pe Tushratta, Lib’ayu care se pare ca este identificat cu regele Saul biblic, si regele Rib-Hadda din Byblos, cu care s-a purtat o corespondenta masiva pentru ca acesta cerea incontinuu ajutor militar egiptean.
Majoritatea acestor tablete sunt scrise intr-un dialect al limbii akkadiene – limba populara la acea vreme – desi limbile asirienilor, hititilor si hurrianilor sunt de asemenea prezente.
Arta din Amarna
Stilurile de arta care au dominat in aceasta scurta perioada sunt net diferite de cele specifice egiptene, avand multe caracteristici deosebite, incluzand capete alungite si abdomene umflate, uratenie si frumusete exagerate ale lui Nefertiti. Notabil este faptul ca singura data in istoria artei regale egiptene, familia lui Akhenaton a fost portretizata intr-o maniera naturalista, ei aratand clar semne de afectiune unul altuia.
Reprezentarile artistice ale lui Akhenaton ii dau de obicei o aparenta feminina, cu membre lungi si subtirii, un abdomen umflat si bazin lat. Alte figuri notabile ale perioadei Amarna, atat regale cat si obisnuite, sunt aratate cu aceste trasaturi, sugerand o posibila conotatie religioasa, in special pentru ca unele surse arata ca reprezentarile private ale lui Akhenaton, deci nu cele care faceau parte din arta oficiala, il infatiseaza destul de normal.
Rezultatul este un realism care nu se incadreaza in formalitatea rigida si in stilizarea artei oficiale din trecut. Aceasta arta este caracterizata de o senzatie de miscare si activitate in imagini, cu personajele avand capetele ridicate, multe figuri intrepatrunzandu-se si cu multe scene aglomerate si foarte ocupate. Indivizi ca tinerele printese sunt infatisate aproape „extraterestru” cu craniile alungite si abdomene umflate. Ilustrarea mainilor si a picioarelor era considerata a fi importanta, degetele erau lungi si fine, si eforturi mari se depuneau pentru a schita chiar si unghiile de la maini. Pielea era maro inchisa, si la femei si la barbati – aceasta putea sa fie doar o conventie, sau sa arate intr-adevar sangele familiei regale. Asa cum se obisnuieste in arta egipteana, taranii erau aratati cu 2 picioare stangi – sau 2 picioare drepte -. Aceasta arta este foarte delicata, ajungand sa fie grotesca uneori.
Akhenaton, Nefertiti si fiicele lor erau in general aratati aducand ofrande lui Aton, ale carui raze aveau maini, de obicei oferind familiei regale ankh-ul, simbolul vietii. Portretizarea familiei regale nu este de obicei formala, ci intima si aratand apropiere familiala. Central in majoritatea scenelor este discul lui Aton, stralucind peste familia regala. Familia regala are picioare normale.
Descoperirea atelierului sculptorului regal Thutmose in 1912 a adus la lumina una dintre cele mai importante colectii de opere de arta gasita vreodata in Egipt. Un total de mai mult de 20 de mulaje de ghips facute la diferite stagii ale productiei, impreuna cu o intreaga gama de sculpturi incomplete sau putin finisate cioplite dintr-o varietate de roci. Cei mai importanti membrii ai curtii pot fi recunoscuti, incluzandu-i pe Akhenaton, Nefertiti, Kiya – una dintre celelalte neveste ale lui Akhenaton – si cateva dintre printesele regale. Calitatea tuturor acestor sculpturi este superba, dar cea mai frumoasa opera a colectiei este una dintre marcile Egiptului: bustul de gresie neterminat pictat al lui Nefertiti purtand coroana sa caracteristica.
Faimosul bust al lui Nefertiti o arata cu gatul lung, deci nu este caracterizata de aceleasi extreme prezente in arta din Amarna. Un personaj foarte proeminant in arta oficiala, ea domina scenele sculptate in blocurile de piatra din templul lui Aton de la Karnak. Unul dintre aceste blocuri o prezinta intr-o ipostaza razboinica asemanatoare unui faraon, apucand captivii de par si omorandu-i cu un buzdugan. Nu e ceea ce cineva ar astepta de la o regina pasnica si mama a sase fiice…Este clar ca Nefertiti a jucat un rol foarte important in domnia sotului sau, poate unul mult mai important decat era normal la acea vreme.