Moise si Akhenaton Part 3

Sa continuam expunerea teoriei conform careia Akhenaton si Moise sunt una si aceeasi persoana istorica. Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici.

Intoarcerea din exil

Numele Moise provine din cuvantul egiptean Mos care inseamna copil. Dar acest cuvant are un inteles legal mult mai larg – fiul legal si mostenitorul de drept. Era pedepsit cu moartea sa pronunti numele lui Akhenaton dupa izgonirea sa, asa ca s-a stabilit un cod prin care adeptii sai sa se refere la persoana faraonului exilat. Astfel, l-au numit Mos, fiul, pentru a indica faptul ca era fiul legitim al lui Amenhotep III si mostenitorul de drept la tronul tatalui sau. Vechea limba egipteana nu avea vocale scrise, desi acestea erau pronuntate. Cuvantul scris insemnand copil sau fiu avea deci doar doua consoane, „m” si „s” si este usor de vazut cum cuvantul evreiesc Moise a fost derivat din egipteanul Mos. „S”-ul final din pronuntia evreiasca, Moses, deriva din traducerea greceasca a numelui biblic.

Dupa abdicarea sa, Akhenaton/Moise a trait cu adeptii sai in exil in sudul Sinaiului timp de 25 de ani, pe durata domniilor lui Tutankhamon, Aye si Horemheb. Aici, Akhenaton/Moise a trait printre beduinii Shasu, cu care a si format o alianta. Auzind de moartea lui Horemheb, Akhenaton/Moise a decis sa se intoarca din exilul sau in Sinai inapoi in Egipt, pentru a-si cere tronul.

In hainele sale de beduin, zdrentuite, Akhenaton/Moise a ajuns impreuna cu aliatii sai la rezidenta generalului Pa-Ramses de la hotarele orasului Zarw, locul sau de nastere, care acum devenise o inchisoare pentru adeptii lui. Pa-Ramses, deja un om batran, facea pregatirile necesare pentru incoronarea sa si era gata sa devina primul conducator al celei de-a 19-a dinastii cand a fost informat de venirea lui Akhenaton/Moise.

Akhenaton/Moise l-a provocat pe Pa-Ramses revendicand tronul. Generalul, foarte surprins, a decis sa organizeze o intalnire a oamenilor intelepti ai Egiptului ca sa il ajute sa ia o hotarare. La adunare, Akhenaton/Moise a venit cu sceptrul sau al puterii regale, pe care il luase cu el in exil, si a luat parte la ritualuri sacre pe care numai regele stia sa le faca. Cand au vazut sceptrul autoritatii regale si ritualurile lui Akhenaton/Moise, oamenii intelepti au ingenuncheat in adoratie in fata lui si l-au declarat rege de drept al Egiptului. Insa Pa-Ramses, care era conducatorul armatei, si-a folosit puterea pentru a schimba verdictul preotilor si al inteleptilor si si-a instituit dreptul de a conduce prin forta – printr-o lovitura de stat adica.

Generalul Pa-Ramses a devenit astfel Ramses I, primul faraon al dinastiei a 19-a. Akhenaton/Moise nu a mai avut alta alegere decat sa fuga din Egipt impreuna cu adeptii sai – israelitii si egiptenii care imbratisasera religia lui Aton -, incepand astfel Exodul pana in Sinai prin aria mlastinoasa de la sudul Zarw-ului si nordul Lacului Temsah, pentru ca acest drum dificil impiedica potentialele care egiptene sa ii urmareasca. Dupa un timp, Akhenaton/Moise a  mers catre nord, catre Gaza, pentru a cotropi orasul cu aliatii sai Shasu. Seti I, fiul lui Ramses, a condus o armata impotriva lui Akhenaton/Moise, a israelitilor si a Shasu, avand o victorie sangeroasa.

Este foarte probabil ca Akhenaton/Moise sa fi fost omorat de Seti I in timpul acestor miscari militare.

Cam asta ar fi un rezumat al articolului lui Ahmed Osman, pentru mai multe detalii va recomand cartea.

Concluzii

Am citit cartea, trebuie sa recunosc ca teoria pare sa se potriveasca perfect documentelor. Dar DOAR documentelor. In afara de ceva scris, neverificabil, nu prea sunt si alte metode de a sustine ideea conform careia Akhenaton si Moise sunt unul si acelasi.

Eu, si nu stiu exact de ce, inclin sa cred totusi ca ideea lui Ahmed Osman este corecta, sunt prea multe coincidente, chiar daca am putea spune ca niste documente scrise nu sunt dovezi concludente. Documentele au proveniente diferite, si totusi se potrivesc.

In aceasta serie de articole nu am inclus si teoria conspiratiei conform careia Akhenaton era un extraterestru – din cauza fizicului sau ciudat – si ca Aton era de fapt planeta de pe care venise, iar la un moment dat s-a suparat, a luat-o pe Nefertiti cu el si s-a dus acasica. Nu am inclus-o din motive personale, pentru ca nu sunt adepta ideii ca egiptenii ar fi fost condusi de extraterestrii la un moment dat in istorie. Ca au avut tangente cu rase extraterestre, poate. Dar in nici un caz nu au fost condusi de ei. E parerea mea, si oricine poate sa imi aduca argumenete pro sau contra. Nu ma supar. E democratie. 🙂

Pentru ca asa se cuvine, o sa va dau urmatorul link aici, unde Ahmed Osman si cartea lui sunt desfiintati. Situl este unul aparent foarte bine documentat si gandit, dar la articolul impotriva acestei carti nu mi s-a parut ca au facut treaba buna, din cauza ca nu au precizat exact care sunt bubele. Au spus ceva de documente, ceva de niste dovezi circumstantiale, si cam atat, fara sa precizeze exact care e problema lor cu aceasta teorie.

Si pe final, va las o recreare a sitului de la el-Amarna pe computer. Foarte frumos…mi-ar fi placut sa traiesc atunci. 🙂

Moise si Akhenaton Part 2

Restul articolelor din aceasta serie le gasiti aici.

Akhenaton co-Regent

Dupa casatoria cu Nefertiti, Amenhotep III a decis sa il faca pe Amenhotep co-regentul sau. Aceasta i-a suparat pe preotii lui Amon. Conflictul dintre Amenhotep III si preoti incepuse cu 16 ani mai devreme, la casatoria sa cu regina Tiye, o israelita, fiica lui Yuya si Tuya. In timpul domniei sale, Nefertiti si-a sustinut sotul, pe Amenhotep, si era foarte des vazuta la ocazii speciale si pe toate monumentele. Insa climatul ostil care l-a invaluit pe Amenhotep la nastere a revenit dupa numirea sa ca si co-regent. Acompaniindu-l pe tatal sau la tron Amenhotep a devenit Amenhotep IV. Preotii lui Amon s-au opus acestei numiri si l-au provocat deschis pe Amenhotep.

Cand preotii lui Amon au obiectat la aceasta decizie, tanarul co-regent a raspuns construind temple noului sau zeu, Aton. El a construit trei temple pentru Aton: unul in complexul Karnak, altul la Luxor langa tarmul Nilului, si ultimul la Memphis. Amenhotep IV a sfidat preotii lui Amon neinvitandu-i la nici o festivitate de la inceputul domniei sale si, in al 4-lea an al domniei, a eliminat toate zeitatile in afara de a sa de la o festivitate. Un an mai tarziu el a mai sfidat o data traditia schimbandu-si numele in Akhenaton in onoarea noii sale zeitati. Aton era vazut ca cel care il provoaca pe Amon si vrea sa il inlocuiasca, iar statul nu voia sa intre sub dominatia lui. In acest climat tensionat, Tiye a aranjat un compromis convingandu-l pe fiul sau sa paraseasca Teba si sa construiasca o noua capitala la Amarna in Egiptul Mijlociu, pe partea de est a Nilului.

Un nou oras pentru Aton

Situatia s-a calmat dupa plecarea lui Akhenaton, cat timp Amenhotep III a condus tara din Teba. Pentru locatia noului sau oras din Amarna, Akhenaton a ales pamant care nu apartinea nici unui zeu sau zeite. Constructia a inceput in anul patru al domniei si s-a terminat in anul opt; insa el si familia sa s-au mutat din Teba in anul sase al domniei. Pe acel teren stancile desertului ieseau din rau, formand un semicerc de aproximativ 13 kilometri pe 5 kilometri. Aici Akhenaton si-a construit noua capitala, Akhetaten, adica Orizontul lui Aton, unde el si cei loiali lui erau liberi sa isi cinsteasca zeul. Mari arce, marcand limitele orasului si datand perioada construirii, au fost sculptate din stancile incojuratoare. Akhetaton era orasul capitala care avea demnitate si armonie arhitecturala. Strazile sale principale erau paralele cu Nilul, iar cea mai importanta dintre ele, Calea Regelui, conecta cele mai importante cladiri ale orasului, incluzand Casa Regelui, rezidenta privata a lui Akhenaton si a familiei sale. La sudul casei sale se afla templul privat al regelui inchinat lui Aton.

Miscare militara

Dupa moartea tatalui sau, Amenhotep III, in al 12-lea an de domnie al lui Akhenaton, el a organizat o mare sarbatoare la Amarna pentru printii straini care aduceau tribut domniei sale fara co-regent. Akhenaton si Nefertiti se pare ca au primit tribut din Siria, Palestina, Nubia si din insule mediteraneene. In acea perioada s-a hotarat regele sa interzica venerarea tuturor zeilor in Egipt – in afara de Aton, evident.

Akhenaton a dat ordine trupelor sale, instruindu-i sa inchida toate templele, sa le confiste averile si sa alunge preotiii, lasand doar templele lui Aton. Unitati au fost trimise sa stearga numele vechilor zei oriunde le-ar fi gasit scrise sau gravate. Aceste actiuni au dat nastere la noi miscari de opozitie de la cei care ii mai respinsesera autoritatea. Aceasta persecutie, care presupunea inchiderea templelor, confiscarea proprietatilor, trimiterea de artizani care sa stearga numele zeitatilor vechi din inscriptii, alungarea preotimii si ex-comunicarea numelui lui Amon, a fost supervizata de armata. De fiecare data cand un grup de muncitori intra intr-un mormant sau templu pentru a distruge numele lui Amon era sustinut de un grup de soldati care veneau sa vada daca decretul regal era respectat fara opunere.

Insa persecutarea vechilor zei s-a dovedit a fi prea mult pentru majoritatea egiptenilor, incluzand membri ai armatei. In final, duritatea persecutiei a avut o reactie intre soldati, care fusesera crescuti in spiritul vechilor credinte. Pana la urma, ofiterii si soldatii credeau in aceiasi zei al caror nume regele ordonase sa le distruga; ei se rugau in aceleasi temple pe care erau obligati sa le inchida. Un conflict a inceput intre rege si armata sa. Horemheb, Pa-Ramses si Seti au planuit o lovitura militara impotriva regelui si au ordonat trupelor lor din nord si din sud sa se miste catre Amarna. Cand armata si carele au ajuns la hotarele Amarna, Aye a sfatuit regele sa abdice de la tronul sau si sa il lase pe fiul sau in loc, Tutankhaten, pentru a salva dinastia si a evita un razboi civil. Akhenaton a fost de acord sa abdice si a parasit Amarna cu Pa-Nehesy, Marele Preot al lui Aton, precum si urmat de cativa dintre credinciosi, pentru a trai in exil in regiunea numita Sarabit El-Khadem din sudul Sinaiului. Cand Tutankhaten a preluat tronul si-a schimbat numele in Tutankhamon pentru a multumi preotimea. Nu a renuntat insa la religia atonista a tatalui sau.

Va urma pe acelasi subiect.

Akhenaton – Faraonul eretic Part 3

Articolele din aceasta serie le gasiti aici.

Despre El-Amarna (Akethaton)

Situl Amarna (cunoscut ca el-Amarna) se afla pe partea de Est a Nilului in provincia moderna egipteana al-Minya, cam 58 de kilometri sud de orasul al-Mynia, 312 kilometri sud de capitala Cairo si 402 kilometri nord de Luxor. Situl de la Amarna include cateva saturi moderne, cele mai mari dintre ele fiind el-Till in nord si el-Hagg Qandil in sud. Aceasta arie inglobeaza un sit arheologic foarte mare care reprezinta ramasitele orasului capitala construit de Akhenaton. Numele orasului folosit de vechii egipteni este Akhetaton si inseamna „Orizontul lui Aton”.

Akhetaton a fost abandonat dupa moartea lui Akhenaton dupa ce fusese ocupat pentru numai 25-30 de ani si probabil din acest motiv ruinele de la el-Amarna sunt unele dintre cele mai bine pastrate vestigii ale egiptenilor vechi din perioada Noului Regat. Orasul includea temple, palate si mari arii de case din caramida de argila. Arheologii au studiat aceste ruine pentru a intelege cum se dezvolta un oras antic. Ramasitele vandalizate ale mormintelor regale ale lui Akhenaton si ale familiei lui au fost descoperite la cativa kilometri in afara orasului la sfarsitul anilor 1880.

Amarna a fost examinata de o succesiune de excavatori, incluzand pe Flinders Petrie, Howard Carter si Leonard Wooley (orasul regal Ur).

(Image credit)

Scrisorile de la Amarna

Un numar important de documente de la el-Amarna, descoperite in 1887 de o sateanca care sapa dupa sebakh – material organic decompus – pe care sa il foloseasca ca fertilizator. Sunt 382 de tablete scrise cuneiform cunoscute, multe dintre care provin de la „locul scrisorilor faraonului”, o constructie identificata ca „Arhiva” oficiala, si din selectii de corespondenta diplomatica de la faraon. Cronologia exacta a acestor tablete este inca in discutie, dar se pare ca se intind pe o perioada de 15-30 de ani incepand in jurul anilor lui Amenhotep III (1390 – 1352 i.Hr) si continuand pana nu mai tarziu de primul an al domniei lui Tutankhamun (1336 – 1327 i.Hr.), majoritatea datand din vremea lui Akhenaton.

Aceste scrisori dezvaluie informatii despre relatiile Egiptului cu Babylonul, Assyria, hititii, Siria, Palestina si Cipru. Sunt importante pentru a stabili istoria si cronologia perioadei. Scrisori de la regele babilonian Kadashman-Enlil I plaseaza domnia lui Akhenaton in mijlocul secolului al XIV-lea i.Hr. De asemenea, intre tablete este si prima mentiune a unui grup din Asia Mica cunoscuti ca Habiru, a carui posibile legaturi cu evreii tarzii raman in discutie. Alti conducatori ii includ pe Tushratta, Lib’ayu care se pare ca este identificat cu regele Saul biblic, si regele Rib-Hadda din Byblos, cu care s-a purtat o corespondenta masiva pentru ca acesta cerea incontinuu ajutor militar egiptean.

Majoritatea acestor tablete sunt scrise intr-un dialect al limbii akkadiene – limba populara la acea vreme – desi limbile asirienilor, hititilor si hurrianilor sunt de asemenea prezente.

(Image credit 1, 2 & 3)

Arta din Amarna

Stilurile de arta care au dominat in aceasta scurta perioada sunt net diferite de cele specifice egiptene, avand multe caracteristici deosebite, incluzand capete alungite si abdomene umflate, uratenie si frumusete exagerate ale lui Nefertiti. Notabil este faptul ca singura data in istoria artei regale egiptene, familia lui Akhenaton a fost portretizata intr-o maniera naturalista, ei aratand clar semne de afectiune unul altuia.

Reprezentarile artistice ale lui Akhenaton ii dau de obicei o aparenta feminina, cu membre lungi si subtirii, un abdomen umflat si bazin lat. Alte figuri notabile ale perioadei Amarna, atat regale cat si obisnuite, sunt aratate cu aceste trasaturi, sugerand o posibila conotatie religioasa, in special pentru ca unele surse arata ca reprezentarile private ale lui Akhenaton, deci nu cele care faceau parte din arta oficiala, il infatiseaza destul de normal.

Rezultatul este un realism care nu se incadreaza in formalitatea rigida si in stilizarea artei oficiale din trecut. Aceasta arta este caracterizata de o senzatie de miscare si activitate in imagini, cu personajele avand capetele ridicate, multe figuri intrepatrunzandu-se si cu multe scene aglomerate si foarte ocupate. Indivizi ca tinerele printese sunt infatisate aproape „extraterestru” cu craniile alungite si abdomene umflate. Ilustrarea mainilor si a picioarelor era considerata a fi importanta, degetele erau lungi si fine, si eforturi mari se depuneau pentru a schita chiar si unghiile de la maini. Pielea era maro inchisa, si la femei si la barbati – aceasta putea sa fie doar o conventie, sau sa arate intr-adevar sangele familiei regale. Asa cum se obisnuieste in arta egipteana, taranii erau aratati cu 2 picioare stangi – sau 2 picioare drepte -. Aceasta arta este foarte delicata, ajungand sa fie grotesca uneori.

Akhenaton, Nefertiti si fiicele lor erau in general aratati aducand ofrande lui Aton, ale carui raze aveau maini, de obicei oferind familiei regale ankh-ul, simbolul vietii. Portretizarea familiei regale nu este de obicei formala, ci intima si aratand apropiere familiala. Central in majoritatea scenelor este discul lui Aton, stralucind peste familia regala. Familia regala are picioare normale.

Descoperirea atelierului sculptorului regal Thutmose in 1912 a adus la lumina una dintre cele mai importante colectii de opere de arta gasita vreodata in Egipt. Un total de mai mult de 20 de mulaje de ghips facute la diferite stagii ale productiei, impreuna cu o intreaga gama de sculpturi incomplete sau putin finisate cioplite dintr-o varietate de roci. Cei mai importanti membrii ai curtii pot fi recunoscuti, incluzandu-i pe Akhenaton, Nefertiti, Kiya – una dintre celelalte neveste ale lui Akhenaton – si cateva dintre printesele regale. Calitatea tuturor acestor sculpturi este superba, dar cea mai frumoasa opera a colectiei este una dintre marcile Egiptului: bustul de gresie neterminat pictat al lui Nefertiti purtand coroana sa caracteristica.

Faimosul bust al lui Nefertiti o arata cu gatul lung, deci nu este caracterizata de aceleasi extreme prezente in arta din Amarna. Un personaj foarte proeminant in arta oficiala, ea domina scenele sculptate in blocurile de piatra din templul lui Aton de la Karnak. Unul dintre aceste blocuri o prezinta intr-o ipostaza razboinica asemanatoare unui faraon, apucand captivii de par si omorandu-i cu un buzdugan. Nu e ceea ce cineva ar astepta de la o regina pasnica si mama a sase fiice…Este clar ca Nefertiti a jucat un rol foarte important in domnia sotului sau, poate unul mult mai important decat era normal la acea vreme.

(Image credit 1, 2, 3 & 4)

Akhenathon – faraonul eretic Part 2

Celelalte articole din aceasta serie le gasiti aici. Astazi vom vorbi despre urmarile schimbarilor pe care le-a dus la capat Akhenaton, dar si despre faptul ca aceasta dinastie are un arbore genealogic complicat si controversat.

Ce s-a intamplat dupa Akhenaton?

Dupa moartea lui Akenathon, o reformare pasnica dar voluminoasa a sistemului politic, religios si artistic a incercat sa readuca viata egiptienilor la normele din timpul domniei lui Amenhotep III. Marea parte din artele si constructiile create in timpul domniei lui Akhenaton au fost distruse imediat dupa moartea sa. Blocurile de piatra din fostele lui cladiri au fost mai tarziu folosite ca pietre de fundatie de urmatorii faraoni pentru temple si morminte.

Misteriosul Smenkhkare

In anul 14 al domniei lui Akhenaton, Nefertiti dispare din documentele istorice, si nu se mai stie nimic despre ea dupa acea data. Disparitia ei coincide cu ascensiunea co-regentului Smenkhkare la tron. Se crede ca Smenkhkare era insurat cu fiica lui Nefertiti, Meritaten si ca devenise co-regentul lui Akhenaton cu cativa ani inaintea de moartea acestuia. El a condus Egiptul pentru o scurta perioada, lucru dovedit de faptul ca exista o sticla de vin din primul an al domniei sale pe care scrie ca este „Din Casa lui Smenkhkare”. Insa Smenkhkare este de asemenea portretizat asemeni lui Nefertiti, iar numele rau regal, Nefernefruaten este similar celui al lui Nefertiti. Este cateodata desenat aratand foarte feminin si chiar si numele sau este cateodata scris cu desinenta feminina. Aceasta i-a facut pe unii carturari sa creada ca de fapt Smenkhkare era Nefertiti si ca in loc sa decada sau sa moara, Nefertiti de fapt a devenit rege, preluand tronul dupa moartea sotului sau.

Dupa o domnie de aproximativ 18 ani, Akhenaton a fost inlocuit pentru putina vreme de Smenkhkare. Imediat, un foarte tanar Tutankhaten a preluat tronul. Se poate sa fie un fiu al lui Akhenaton, sau un frate mai tanar al lui Smenkhkare, sau un si mai tanar fiu al lui Amenhotep III. In cativa ani, Tutankhaten a abandonat orasul de la Tell el-Amarna in favoarea centrului traditional administrativ de la Memphis si in al doilea an al domniei si-a schimbat numele in Tutankhamun, incheind perioada suprematiei lui Aton. Multe reliefuri din aceasta perioada au fost distruse mai tarziu datorita miscarii impotriva ereziei lui Akhenaton.

Smenkhkare:

(Image credit 1 & 2)

Ce s-a intamplat cadavrelor lor?

Mai exista un mister al perioadei Amarna – disparitia corpurilor lui Akhenaton si a tuturor rudelor sale. Mormantul regal de la estul el-Amarna se pare ca nu a fost niciodata terminat si exista putine dovezi care sugereaza ca altcineva in afara fiicelor lor a fost inmormantat acolo. In 1907 un tanar membru al familiei regale a fost descoperit de Theodore Davis in mormantul 55 din Valea Regilor. Aceasta mumie a fost reinmormantata cu un set de echipamente funerare apartinand in principal Reginei Tiy, si a fost identificata initial ca fiind mumia lui Akhenaton, dar acum se considera ca este a lui Smenkhkara.

Akhhenaton, Smenkhkare, Tutankhamon si Ay (succesorul lui Tutankhamon) au fost scosi din listele oficiale ale faraonilor, care arata ca Amenhotep III a fost imediat succedat la tron de Horemheb. Se crede ca aceasta este o incercare a lui Horemheb de a sterge orice urma a cultului lui Aton si a faraonilor asociati cu el. Numele lui Akhenaton nu a aparut niciodata pe nici una dintre listele de regi compilate de faraoni tarzii si abia la sfarsitul secolului al XIX lea i-a fost redescoperita identitatea si urmele domniei sale au fost scoase la iumina de catre arheologi.

Mormantul din Amarna:

(Image credit 1, 2, 3 & 4)

Va urma

Akhenaton – faraonul eretic Part 1

Vom incepe sa vorbim despre unul dintre cei mai controversati faraoni ai Egiptului, Akhenaton. Desi numele sau l-am gasit scris si ca Akhenaton, si ca Akhenaten, prima data cand am citit despre el am intalnit prima forma, deci pe aceea o voi folosi in continuare. Gasesc acest faraon foarte fascinant, si voi trata aceasta persoana istorica cat mai detaliat. Surprinzator, pe internet am gasit doar cateva informatii despre el, se pare ca povestea sa nu este atat de cautata incat sa fie oferite prea multe detalii. Am gasit mai mult referiri la aspectul sau fizic ciudat si la faptul ca se presupune, conform teoriei conspiratiei, ca el ar fi fost de fapt extraterestru.

Sa incepem deci:

Amenhotep IV (Nefer-kheperue-re) devine Akhenaton, faimosul faraon eretic

Akhenaton (1352 – 1333 i.Hr.) a fost fiul lui Amenhotep III si al reginei Tiy. In timpul domniei sale artele si religia Egiptului au suferit schimbari extrem de rapide. Cand a venit initial la conducere era cunoscut ca Amenhotep IV, dar si-a schimbat numele in Akhenaton in al cincilea an al domniei, incepand sa construiasca o capitala numita Akhetaton („Orizontul soarelui”), in Egiptul Mijlociu. Aceasta faza, incluzand domniile lui Akhenaton, Smenkhkara si a lui Tutankhamun este acum cunoscuta ca „perioada Amarna”, iar situl marelui oras al lui Akhenaton este cunoscut ca el-Amarna.

Akhenaton era un filozof si un ganditor, mult mai mult decat predecesorii sai. Tatal sau, Amenhotep III, si-a dat seama ca preotii lui Amun aveau din ce in ce mai multa putere si a incercat sa o domoleasca – Akhenaton insa a procedat mult mai diferit, introducand un nou cult monoteist care venera discul soarelui, Aton. Aceasta nu era o idee noua, pentru ca Aton fusese venerat in Regatul Vechi ca un aspect minor al Zeului Soare Ra-Horakty. Un scarab imens care apartine lui Tuthmosis IV (bunicul lui Akhenaton) are un text care il mentioneaza pe Aton.

Cea mai mare inovatie religoasa a domniei sale a fost venerarea discului soarelui Aton, excluzand toti ceilalti zei egipteni, inclusiv pe Amun. Arta a evoluat intr-un nou stil distinctiv – reliefurile si boltele din mormintele si templurile datand din timpul lui Akhenaton il arata pe acesta, pe sotia sa Nefertiti si pe printesele regale venerand si facand sacrificii lui Aton, care era infatisat ca discul doarelui cu brate radiante intinse in jos. Numele celorlalte zeitati au fost sterse de pe zidurile templelor intr-o incercare de a intari ideea ca Aton este singura zeitate suprema.

Aton era portretizat ca tinand in maini ankh-ul, simbolul vietii. Oriunde era pictata familia regala, erau aratati a fi sub razele protectoare ale lui Aton. Regele, de obicei insotit de Nefertiti si unele dintre fiicele lor, domina reliefurile de pe peretii mormintelor nobililor din el-Amarna. Acest simbol al lui Aton este dominant in toata arta din perioada Amarna, si este prezent si pe unele dintre comorile unui faraon care a domnit mai tarziu, Tutankhamun.

(Image credit 1, 2 & 3)

Familia

Marea Regina a lui Akhenaton a fost Nefertiti.

Regina Nefertiti este des numita „Cea mai frumoasa femeie din lume”. Bustul din Berlin este intr-adevar cea mai faimoasa portretizare a reginei Nefertiti. Gasit in atelierul faimosului sculptor Thutmose, bustul este considerat un punct de referinta in arta sculpturii. Tehnica incepe cu o bucata de gresie cioplita si necesita ca piatra sa fie mai intai modelata, apoi pictata.

Buzele ei pline sunt accentuate de un rosu aprins. Desi cristalul din ochiul ei stang lipseste, ambele pleope si sprancene sunt conturate cu negru. Gatul ei gratios si lung contrabalanseaza coroana inalta. Culorile vibrante ale colierului si coroanei sale contrasteaza cu mulatrul pielii. Desi totul este sculptat perfect, singurul defect al piesei este urechea stanga sparta.

Originile lui Nefertiti nu sunt cunoscute prea bine. S-a sugerat ca ar fi fiica lui Tiy sau ca ar fi verisoara lui Akhenaton. Moasa sa era sotia vizirului Ay, care se pare ca ar fi fost fratele lui Tiy. Ay isi spunea cateodata „tatal zeului”, sugerand ca ar putea fi socrul lui Akhenaton. Insa Ay niciodata nu s-a referit la el niciodata ca „tatal lui Nefertiti”, desi exista dovezi ca sora lui Nefertiti, Mutnojme, apare des in decoratiile mormantului lui Ay. Probabil ca nu se va afla niciodata adevarul despre aceasta linie de sange, poate ca nu stiau nici ei adevarul.

(Image credit 1 & 2)

Va urma

Urmatoarele articole din aceasta serie le gasiti aici.