Din mitologia asiatica Part 4

Articolele anterioare se gasesc aici. Acesta va fi ultimul articol despre yurei pentru o perioada de timp. Am insistat atat de mult pe acest subiect pentru ca in Japonia sunt cele mai populare forme de manifestare supranaturala in acest moment, poate si din cauza criminalitatii…si a vremurilor. Sunt multe explicatii, dar nu acesta este scopul articolului. 😀 Un alt motiv pentru care detaliez atat de mult acest subiect este faptul ca, din toate povestioarele si miturile auzite, precum si dintre toate fantomele pe care le-am urmarit pe micul – si marele – ecran, yurei au reusit sa declanseze acel ceva in mine, sa ma faca sa ma gandesc la un film horror – da, sunt fana filme horror 🙂 – dupa ce l-am vazut. Parca am o teama instinctiva de ei, si nu sunt singura, multi dintre cei care au vazut filme japoneze cu yurei simt fara sa vrea teama si groaza. Tocmai de aceea va urma candva si un articol cu fenomenul yurei in cinema (stiu ca va amenint de ceva timp cu acel articol, dar…nu am dispozitie sa il scriu).

Am mai gasit cateva detalii despre yurei, apoi voi continua cu doua dintre cele mai cunoscute povesti din folclorul japonez si care, evident, includ yurei.

Detalii

Multi yurei sunt fantome de gen feminin care au suferit foarte mult in viata, mai ales din dragoste, si ale caror sentimente foarte puternice de gelozie, durere, regret sau invidie la momentul mortii le-au determinat sa caute razbunare impotriva cui le-a cauzat atat de multa suferinta. Yurei de sex masculin sunt mai putin intalniti, si mai putin probabil cauta razbunare; un tip des intalnit este razboinicul care a murit in timpul luptei, dar nu se poate desprinde de evenimentele istorice la care a luat parte.

Un aspect fizic interesant al yurei este faptul ca nu au picioare, avand urme de fum unde ar fi picioarele unui om normal. Absenta picioarelor se incadreaza in ideea de non-corporalitate a yurei, pentru ca toata fiinta lor este o naluca si le lipsesc granitele pielii sau ale solzilor care tin alte fiinte vii intr-o forma bine definita. Picioarele leaga creaturile de pamant, adica radacinile lor sunt in pamant, iar a nu avea picioare inseamna a fi dezlegat.

Cam astea ar fi detaliile pe care le-am mai gasit, acum sa trecem la povesti.

Povestea lui Okiku

In piesa de teatru kabuki Bancho Sarayashiki, Okiku este servitoare la vila samuraiului japonez Tessan Aoyama. Samuraiul vrea sa seduca fata, dar ea ii respinge avansurile. Aoyama foloseste atunci un siretlic. Ascunde 10 farfurii pretioase si o ameninta pe Okiku ca va spune ca ea a furat acele farfurii daca nu devine amanta lui. In disperarea care o curprinde, Okiku se arunca intr-o fantana si moare. Fantoma lui Okiku iese in fiecare in noapte din fantana, numara de la unu pana la noua, apoi incepe sa jeleasca si sa urle zgomotos. In final Aoyama inebuneste din cauza aparitiilor.

Exista extrem de multe variante ale acestei povesti: Okiku refuzand sa fie amanta stapanului ei si fiind torturata pana la moarte, apoi aruncata in fantana, Okiku fiind vinovata de spargerea unei farfurii si fiind omorata de stapan, sotia stapanului spargand farfuria si acuzand-o pe Okiku. O alta varianta interesanta este cea in care Okiku il aude pe Aoyama planuind sa il omoare pe lordul sau; Okiku ii spune iubitului sau samurai de acest plan, care apoi este oprit. Aoyama afla ca Okiku l-a dat in vileag si o tortureaza pana la moarte dupa care o arunca in fantana.

(Image credit)

Yotsuya Kaidan

Yotsuya Kaidan este povestea lui Oiwa si a lui Iemon. Este probabil cea mai cunoscuta poveste cu fantoma japoneza si a fost adaptata pentru film de peste 30 de ori. A fost scrisa de Tsuruya Nanboku IV pentru teatru kabuki in 1825.

Povestea incepe cu o crima. Iemon, un ronin – adica un samurai fara stapan, deci fara onoare – casatorit cu Oiwa isi omoara tatal socru pentru ca acesta aflase de faptele rele pe care le savarsise Iemon. Fara nici un ban, Iemon este obligat sa isi castige traiul ca mester de umbrele din hartie pentru a isi putea intretine sotia delicata si copilul nou-nascut. Aceasta situatie l-a facut sa o urasca pe Oiwa.

Iemon este atras intr-o intelegere pentru a se casatori cu frumoasa nepoata a unui vecin nobil – si deci bogat – care s-a indragostit de el. Pentru a putea sa se casatoreasca, Iemon si vecinul sau planuiesc sa o omoare pe Oiwa. Iemon o otraveste pe Oiwa sub pretextul ca ii da un medicament care o va ajuta sa isi recapete puterea. Otrava nu o omoara, ci o desfigureaza, parul ii cade si ochii ii secreta o substanta ciudata. Cand se vede intr-o oglinda, disperarea cauzata de ceea ce vede si faptul ca stie ca a tradat-o sotul ei o fac sa moara de inima rea.

Cand un servitor loial, Kobote Kohei, isi da seama de crima care a fost comisa, Iemon il acuza de hotie si il omoara. Apoi porunceste ca Oiwa si Kohei sa fie crucificati pe o usa de lemn care este ulterior aruncata intr-un rau din apropiere.

Crezand ca problemele sale se sfarsisera, Iemon planuieste noul sau mariaj. In ziua nuntii, Iemon ridica valul miresei doar ca sa vada fata schimonosita a Oiwei. O decapiteaza pe loc, doar ca sa isi dea seama ca de fapt isi omorase noua nevasta. Ingrozit, fuge catre casa vecinului ca sa ii marturiseasca fapta. Acolo este intampinat d efantoma lui Kohei. Dupa ce injungie fantoma, Iemon isi da seama ca si-a omorat vecinul, fostul sau „nou-socru”. 🙂

Iemon este apoi continuu bantuit. Oriunde se duce, vede fata ruinata a Oiwei. Cautand sa scape cumva, se retrage in munti si se apuca de pescuit. In loc de pesti, el agata placa de lemn cu corpurile Oiwei si al lui Kohei. Apoi se retrage intr-o cabana din Hebiyama, unde franghiile cabanei se transforma in serpi, iar fumul provenit de la foc se transforma in parul Oiwei.

Fugind si din cabana, se intalneste cu fostul sau cumnat – fratele noii noveste – care il ucide pe Iemon si razbuna toate crimele.

(Image credit 1,2 & 3)

Din mitologia asiatica Part 3

Celelalte articole din serie le gasiti aici.

Incepem cu o recapitulare a termenilor din ultimele 2 articole:

• obake/bakemono – tradus exact ca „fiinta care se transforma”. Se refera la orice tip de fiinta supranaturala. Include yokai si yurei, si poate fi folosit pentru a te referi in general la orice e ciudat sau grotesc;
• yokai – tradus ca „aparitie fantomatica. Include un spectru larg de monstri, goblini si spectri – unii dintre ei infricosatori, altii amuzanti, dar cei mai multi bizari. Yokai apar de obicei la rasarit si apus;
• yurei – tradus ca „spirit plutitor/ezoteric/neclar”. Sunt spiritele mortilor care raman printre cei vii intr-un scop bine determinat, de obicei pentru a se razbuna. Yurei de obicei apar intre 2 AM si 3 AM;
• oni – tradus ca demoni sau „ogres„. Sunt creaturi feroce care au coarne si gheare si sunt cel mai des intalniti ca pazind portile diferitelor iaduri buddhiste. De asemenea, sunt cei care tortureaza oamenii in aceste iaduri.

Cativa yokai comuni

• tengu – un goblin de munte foarte puternic, initial portretizat ca avand un cioc lung si aripi, dar apoi devenind din ce in ce mai uman, cu un nas lung in loc de cioc. Tengu pot avea diferite forme si pot fi protectori plini de onoare sau hoti cruzi, furand copii, avand tendinte piromane si chiar pornind razboaie;
• kappa – un monstru de rau solzos cu un bot semanand cu un cioc; are de asemenea un fel de vas plat cu apa pe cap care ii da puteri supranaturale. Kappa sunt inselatori periculori, cunoscuti pentru faptul ca trag oamenii in apa, apoi tragandu-le intestinele afara prin anus. Kappa adora castravetii si luptele sumo – dar daca te provoaca la un meci si iti pretuiesti viata, este mai bine sa il lasi pe kappa sa castige;
• rokurokubi – un monstru femela cu gatul extrem de flexibil. In timpul zilei este imposibil sa le deosebesti de femeile normale, dar la apusul soarelui isi intind gatul la orice distanta in cautarea prazii. Conform unei teorii, cauta barbati carora sa le absoarba energia vitala.

(Image credit)

Detalii despre yurei

Conform credintelor Shinto, tuturor oamenilor li s-a dat un spirit sau un suflet, numit reikon. Cand o persoana moare, reikon paraseste corpul si se alatura sufletelor stramosilor, daca ritualuarile funerare si post-funerare au fost executate corect si in intregime. Sufletele ancestrale sunt o prezenta linistitoare; se crede ca protejeaza familia, si sunt primite acasa in fiecare vara in timpul festivalului obon.

Insa daca o persoana moare in mod neasteptat sau cu un exces de emotii, sau daca nu i s-a asigurat o inmormantare corespunzatoare, reikon poate deveni un yurei, o fantoma chinuita care ramane printre cei vii pentru a se razbuna sau pentru a isi termina treburile.

La inceput, yurei nu se distingeau vizual de aparitia lor umana originala. Apoi, la sfarsitul secolului al XVII-lea, pe masura ce kaidan (povesti cu fantome) deveneau din ce in ce mai populare in literatura si in teatru, yurei au inceput sa se transforme si au primit trasaturi dinstinctive folosite si astazi. Se spune ca principalul scop al acestor trasaturi distinctive este sa faca mai usoara deosebirea yurei in arta si pe scena de personajele obisnuite, in viata.

Majoritatea caracteristicilor yurei provin din ritualuri funerare ale perioadei Edo. De exemplu, apar imbracati in alb, culoarea in care erau imbracati oamenii cand erau inmormantati atunci – intr-o katabira alba (un kimono foarte simplu) sau intr-o kyokatabira (o katabira alba brodata cu sutre buddhiste). Yurei apar si cu o o bucata triunghiulara de material textil sau de hartie pe frunte – de obicei legata in jurul capului cu o franghie – numita hitaikakushi (acoperitoare de frunte). Aceste hitaikakushi au fost concepute initial pentru a proteja mortii de spirite malefice, dar, treptat, au devenit parte din ornamentatia rituala la inmormantarile buddhiste.

Mai multe detalii despre yurei si infatisarea lor contemporana intr-un articol viitor.

Din mitologia asiatica Part 2

Celelalte articole din serie le gasiti aici.

Astazi vom continua incursiunea in lumea supranaturala japoneza. 🙂

Un mic reminder despre sursa mea de inspiratie:

In anii 1780 carturarul si artistul Toriyama Sekien a inceput un studiu laborios privind fantomele si spectrii, in care a incercat sa ofere cititorului o lista completa a tuturor tipurilor cunoscute. Proiectul era destul de absurd, bineinteles, pentru ca fantomele nu prea pot fi numarate, iar prin insasi natura lor obake nu pot fi categorizati. Primul volum a aparut in 1781 sub denumirea de „Parada nocturna a celor 100 de demoni„. Toriyama a publicat un al doilea volum trei ani mai tarziu, „Geanta ilustrata a 100 de fantome arbitrare” (Gazu Hyakki Tsurezure-bukuro). Au urmat alte doua volume in urmatorii ani, in final alcatuind cea mai cuprinzatoare lista a diferitelor tipuri de fiinte spectrale. Fiecare volum este ilustrat cu desene monocrome, cate o pagina fiind dedicata pentru particularitatile si descrierea unui anumit tip de fiinta. Cartile lui Toriyama au fost extrem de populare la momentul publicarii si au primit numeroase critici. Cele mai multe colectii de carti japoneze rare au macar o copie dupa seria de volume a lui Toriyama.

Revenind la subiectul nostru:

Diferitii spectrii, fantome si monstrii pe care Toriyama si-a propus sa ii claseze poarta denumirea generica de yokai. Insa el a inclus si anumite creaturi care sunt de obicei considerate a trai in afara taramului yokai – de exemplu oni, demonul japonez, imblanit si avand coarne, si de obicei purtand dupa el o bata spiralata. Oni sunt in general agresivi fata de oameni; sunt creaturi de temut care pazesc portile iadului. In fiecare an in pe 3 februarie se desfasoara o „ceremonie de alungat oni„, unde boabe de fasole – simbolizand bogatia – sunt aruncate in fata usilor si prin casa in timp ce se recita „Oni afara, norocul inauntru!” (Oni wa soto, fuku wa uchi). Dar oni, ca si orice alte creaturi, sunt susceptibili de transformare; se spune chiar ca se pot transforma si in bine. Unul dintre ei, inclus si in cartile lui Toriyama, si-a permis sa devina cel care pazeste o lampa intr-un altar buddhist. Dar astfel de oni sunt demoni indiferent de transformarile pe care le sufera si de cele mai multe ori revin la vechea lor personalitate in momente prielnice, pentru ca nici personalitatea lor rea, dar nici cea buna nu sunt constante. Intr-o categorie distincta, separata de yokai, este un alt tip de fantoma japoneza, yurei – intr-un articol viitor voi trata tema „Yurei in filmele contemporane”; „The Ring”, „The Grudge” sau „Shutter” toate au ca tema centrala un yurei. Daca yokai, desi foarte ciudati, au de cele mai multe ori un element care ii face dragalasi, yurei sunt de-a dreptul inspaimantatori. Ei sunt spiritele sufletelor mortilor, si, spre deosebire de yokai, au fost o data oameni normali.

Mai exact, yurei sunt fantomele celor care la momentul mortii nu au avut ocazia sa se impace cu ei insisi si cu soarta lor. Linistea este necesara pentru a dobandi calmul spiritual necesar pentru a atinge Lumea lui Buddha. Cea mai frecventa cauza care duce la aparitia unui yurei este moartea brusca, prin omorare, moarte pe campul de batalie sau sinucidere din nebunie. Sufletul persoanei japoneze desprins prea devreme de corp plange si duce o existenta neagra pana cand este in sfarsit linistit. Dar acest suflet nu va avea liniste pana cand scopul care l-a determinat sa ramana printre cei vii – de obicei razbunarea – nu este dus pana la capat. Cei mai multi yurei se razbuna in cele din urma si evolueaza, dar poate dura si secole – iar unii nu sunt niciodata impacati si alinati. se zvoneste ca Oiwa, cel mai faimos yurei al Japoniei si care a obtinut razbunarea pentru faptele crude ale sotului sau acum 300 de ani, inca mai bantuie regiunea de langa mormantul ei.

In general yurei nu bantuie peste tot, ci sunt gasiti in locatii familiare lor – cum ar fi locul in care au murit. Un japonez care se plimba noaptea (mai ales intre 2 AM si 3 AM cand yurei devin vizibili) si care fara sa isi dea seama trece printr-un loc in care cineva si-a purtat si-a pierdut viata sau care traverseaza un pod de deasupra unui rau in care s-a inecat cineva este foarte probabil sa intalneasca un yurei. Ridicandu-se din intuneric, yurei reinvie cu ajutorul pasiunii lor. Aceasta ii face partial umani din nou, pentru ca isi redobandesc mintea, formele corpului – inclusiv cicatricile si sangele. Dar, spre deosebire de o persoana in viata, yurei sunt concentrati pe un singur scop. Razbunarea sau redobandirea onoarei pierdute sunt emotiile care le umplu fiinta. Un yurei este un scop.

Va urma – Detalii despre yokai si yurei

Din mitologia asiatica Part 1

Cu acest articol voi deschide o serie de articole despre cultura si mitologia asiatica, in special cea japoneza. Le admir foarte mult cultura si vreau sa va impartasesc cateva dintre principiile acestui popor.

Voi incepe aceasta serie cu un numar de scrieri despre viata ezoterica, spirituala, a poporului. In cultura lor viata de dupa moarte, puterile paranormale si consecintele directe ale unui spirit asupra lumii concrete sunt doar lucruri cotidiene, in nici un caz controversate ca in cultura occidentala. Pentru asiatici a spune ca esti bantuit de o fantoma este doar o problema de cum sa scapi de blestemul spiritului, nimeni nu isi pune problema ca minti sau ca nu exista asa ceva.

Acestea fiind spuse scrise, sa incepem incursiunea in aceasta lume atat de diferita de a noastra.
Lumea supranaturala japoneza cuprinde o gama foarte variata de caractere, de la haios de bizare la extrem de inspaimantatoare. In secolul al XVIII-lea, Toriyama Sekien a incercat sa categorizeze multele tipuri de fantome care traiesc in peisajul japonez, atat in cerurile cat si in iadurile sale; rezultatele eforturilor sale au umplut 4 volume imense. Iata o versiune abreviata a lor.

Obake, „fantoma” japoneza este exact ceea ce sugereaza si numele: o este un prefix onorific, iar bake este un substantiv derivat din bakeru, verbul insemnand „trecand prin schimbari”. Fantomele japoneze, deci, sunt in esenta transformari. Obake nu se supun principiilor vietii asa cum o intelegem noi. Fantoma japoneza este varatica. Nu exista povesti terifiante spuse in jurul unui foc de tabara. Miturile despre fantomele japoneze nu vorbesc despre strigoi, scheleti intr-un dulap mucegait sau intr-un turn cu clopot parasit. Fantomele japoneze tipice sunt nascute din vremea aburinda de afara – extrase din alte lucruri, intr-un moment prielnic si fetid.

Materialele care nasc obake sunt foarte multe, si de multe ori obiectul cel mai familiar si mai la indemana este cel mai susceptibil catre transformare. O umbrela aruncata intr-un colt poate intra in lumea ciudatului ca un obake-umbrela – abur parand sa se emane din hartia ei ceruita si formand un chip fantomatic. Exista si un obake-lampa (chochin) care creste dintr-un candelabru obisnuit agatat de tavan.

Uneori obake sunt mai mult dragalasi decat inspaimantatori; copii deseneaza umbrele cu fete zambitoare si rad la vederea unui candelabru. De cele mai multe ori, obake sunt inofensivi. Dar nimeni nu poate fi intr-adevar sigur cand va avea loc urmatoarea transformare si ce efecte va avea aceasta.

Un mare numar de obake par sa fie legati de foc. In multe societati, focul este vazut ca protectorul oamenilor muncitori, dar si ca cea mai mare amenintare a lor. Focul este de cele mai multe ori indicatorul existentei unor forte supranaturale in preajma. Exista mai multe tipuri de obake care sunt vazute in foc, printre care hi no tama si kitsunebi – focul vulpe -. Focul este unul dintre elementele cu cea mai mare capacitate de transformare, modifica tot ce atinge, transformand carnea cruda in mancare comestibila, frigul in caldura. Dar focul mistuieste templele si casele pana la cenusa, distruge munca multor maini si rapeste vieti. Obake de foc nu poate fi controlat de nimeni.

Cu secole in urma in India, Buddha spunea ca nimic in lume nu este stabil, nici o forma de existenta nu este mai mult decat un flux continuu. Oamenii pot crede ca au un „eu”, si se pot chinui sa isi contruiasca un ego, sau se pot ingrijora in privinta reputatiei lor, dar aceste probleme sunt doar iluzii. Un „eu” este un produs imaginar; deci, intr-un anumit sens, transformarea este de fapt cea mai reala manifestare a unei fiinte. Obake, maestrii ai transformarilor, evidentiaza zadarnicia faptului ca oamenii se simt in siguranta cand lucrurile nu se schimba.

Obake sunt reflectiile si totodata ceea ce ne reaminteste de continua schimbare a lumii din jurul nostru. Mai mult, elementele lumii observabile care sunt predispuse schimbarii sunt considerate ca fiind obake. De exemplu, vulpea este si un animal, dar si un bakemono – fiinta care se transforma -. In vremurile vechi in Japonia vulpile erau foarte rar vazute pentru ca erau nocturne; pasari moarte, garduri stricate si sangele puilor erau singurele dovezi ale existentei lor. Era dificil sa vezi o vulpe sau sa reusesti sa o urmaresti, si de aceea s-a ajuns la concluzia ca trec prin transformari fizice concrete. Se credea ca o vulpe se poate furisa in forma ei normala intr-o ferma, dar iesea intr-o forma total diferita – femeie in varsta, baiat, demon sau chiar printesa. In folclorul japonez, exista un fel de imagine reflectata a societatii umane, cu domni si domnite in forma de vulpe, sclavi si muncitori – stand pe picioarele din spate, imbracati cu haine normale, derulandu-si ritualurile mistice in mijlocul padurii.

Din cauza puterilor extraordinare ale acestor animale, s-au ridicat numeroase altare, iar zeul vulpe, Inari, a devenit cea mai populara divinitate in mediul rural, onorat cu o bataie din palme la trecerea pe langa un altar al sau, sau multumit cu flori, sake sau tofu prajit (aburage, se credea ca este mancarea preferata a vulpilor). Chiar si astazi este foarte normal sa vezi un altar cu o vulpe de ceramica inconjurata de cadouri care alunga spiritele rele de langa cel care le ofera.

Va urma

Restul seriei de articole le gasiti aici.